marți, 16 februarie 2010

Murphy, Murphy,,,,

Legile lui Murphy nu m-au dezamagit, pana acum. Daca o felie de paine cade, intotdeauna va cadea pe partea unsa cu unt! ( cel putin, mereu mi s-a intamplat asa). Daca ceva poate merge rau, chiar va merge. Ca zilele trecute, cand dupa ce am calcat cu piciorul intr-o balta uriasa, mi-am spus: "Ce poate fi mai rau de atat" si imediat dupa asta am cazut pe gheata, iar niste pici au inceput sa rada de mine. Le-am zambit si as fi vrut sa le spun: "Daca nu faceti poze, tot degeaba."
Nu e vina mea. M-am nascut cu doua picioare si cu doua maini stangi. Mama glumea, cand eram mica, pe seama mea, spunandu-mi ca legea gravitatiei e una din cele mai bune prietene ale mele. Intr-adevar, in copilarie, am facut deseori cunostinta cu suprafata dura a pamantului. Inainte ca tu sa apuci sa spui: "Ai grija, e o...", eu sunt deja pe jos. Daca tii la vasele tale scumpe, nu ma lasa sa servesc cina. Daca nu vrei ca apartamentul sa iti ia foc si, eventual, blocul sa sara in aer, nu ma lasa sa intru in bucatarie. Probabil ca am salvat multe vieti nevinovate atunci cand am decis ca niciodata nu am sa conduc vreo masina.
Accidentele se intampla. Mie, mi se intampla cam des, oricat de prudenta as fi. Controlorii care vin exact atunci cand mi-am uitat cardul acasa sau nu am bilet. Masinile care parca vin din toate directiile spre mine, desi traversez intotdeauna regulamentar ( ori, cel putin, asa cred...). Lumina care se stinge in lift in singura zi in care ma hotarasc sa imi infrunt frica irationala si sa merg cu liftul. Autobuzele care vin instantaneu atunci cand nu am nevoie deloc de ele si care se lasa asteptate peste un sfert de ora cand ma grabesc sa ajung undeva. M-am obisnuit cu astea, la urma urmei, eu "sparg si ceea ce nu se poate sparge"- by kannaary- ( asta daca mi se acorda timpul de a ma familiariza cu obiectul respectiv.). Cel mai mare accident ar fi ca aceste "accidente" cu care m-am obisnuit sa nu mai aiba loc, asa, brusc. As simti ca hazardul m-a tradat.
Nu, am incredere ca legile lui Murphy nu ma vor dezamagi niciodata.

6 comentarii:

  1. =))))))) hai mai ca nu e posibil sa fie chiar asa rau

    RăspundețiȘtergere
  2. eh, am exagerat eu, ca intotdeauna :))
    dar...:d

    RăspundețiȘtergere
  3. join the club=)))
    nici eu nu sunt atenta niciodata cand ar trebui...
    chiar mi-aduc aminte k o data mergeam pe sosea si era o singura groapa pe toata soseaua si am cazut in ea:)) si m-am lovit in genunchi... evident ca nu am starnit interes, doar o mustrare de la mama k am rupt pantalonii=))

    RăspundețiȘtergere
  4. :)))

    eu cand am fost la munte, dupa ce am urcat 7 ore fara sa ma impiedic deloc, am cazut chiar in fata cabanei :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. ee :)))
    pai altfel nu era distractie:))

    RăspundețiȘtergere