Day 28: Something that you miss

Daca poate sa iti fie dor de ceva ce nu ai...atunci mi-e dor de toate visele mele ( -ziua 15-)

Day 27: Your favorite place

In albumele cu fotografii din copilarie

Day 26: Your fears

- De timp
- De fulgere
- De lifturi
- De caini vagabonzi
- De vorbitul in public

Day 25: A first

Da, stiu ca se presupune sa vorbesc despre "a first" care s-a intamplat...Dar eu prefer sa interpretez altfel "cerinta" de azi si sa povestesc cum as vreau eu sa se intample ceva pentru prima oara, ce nu am trait ori experimentat. Pentru ca imi place mai mult sa vorbesc despre visuri, ceva ideal, decat despre realitate.

Asa ca am sa povestesc cum imi imaginez eu prima oara cand ma voi casatori ( sper, daca acest eveniment se va intampla, sa fie vorba si de ultima oara, in acelasi timp :)) )

E ceva ce toate fetitele de 6 ani viseaza…Poate ca si eu am visat asta pe atunci, nu imi amintesc, a trecut prea mult timp. Vorbesc de o nunta ca in povesti…De cate ori nu am auzit, copile de o schioapa fiind, acele basme unde binele invinge intotdeauna, in care, la final, printul si printesa se casatoresc, iar nunta lor e un adevarat ospat? Oare aceste finaluri nu ne-au alimentat fantezii despre o nunta ca in povesti?
Este atat de departe de mine pana si macar gandul ca intr-o zi m-as putea casatori, dar chiar si asa, am o idee despre cum as vrea acum sa fie nunta mea. Un vis despre o nunta ideala.
Martori vor fi muntii nostri statornici, muntii nostri de poveste…Vom urca, doar eu si el, pe un varf al unui munte din Carpatii nostri, intr-o zi de vara. Vom purta haine corespunzatoare pentru asta, ne vom incalta in bocanci, vom purta pantaloni scurti si eu un maieu, iar el un tricou. Vom cara rucsacurile in spate si vom urca in tacere. Ma va ajuta daca vor exista portiuni mai grele de urcat sau de coborat, dar nu va merge nici inaintea mea, ca sa ma conduca, nici in urma mea, ca sa ma protejeze, ci cot la cot cu mine. Vom ajunge in miezul zilei pe munte si vom rosti acolo niste juraminte la care ne-am gandit pe loc, cuvinte spuse din inima, sincere, nu acele promisiuni impuse de Biserica, imposibil de respectat. Fara inele. Doar niste cuvinte, care oriunde altundeva ar putea fi cele mai inselatoare lucruri, dar acolo, pe munte, ar exprima doar ceea ce simtim cu adevarat. Petrecerea de dupa ceremonie? Sa simt vantul jucandu-se in parul meu, sa ma intind pe iarba si sa ma uit la cerul senin, iar el sa stea langa mine… Sa ne atingem incet de varfurile degetelor, aratand astfel ca vrem sa iubim fara a constrange…Sa respir aerul curat…Sa am impresia ca vom atinge norii. Sa ascultam impreuna, el cu o casca, eu cu alta, cantecele preferate ale fiecaruia. Noaptea nuntii? In momentul apusului, chiar acolo, pe varf. Sa indraznim sa consideram ca, doar in ziua nuntii noastre, acel loc ne apartine doar noua, ca suntem niste zei in gradina lor de deasupra norilor. Niste zei care, departe de a dori sa arate muntilor neclintiti cu cata pasiune pot trai oamenii, cauta sa inteleaga ei cu cata liniste milenara traiesc muntii.
Asta ar fi nunta mea ideala.

Day 24: Something that makes you cry

Plang foarte rar, dar atunci cand o fac, plang fara niciun motiv.

Day 23: Something that makes you feel better

- Muzica

-Dulciurile

- Uneori, cartile/ sa citesc ceva; alteori, sa scriu ceva.

- Excursiile la munte

Day 22: Something that upsets you

-Sora mea

- Nedreptatea

- Superficialitatea

- Ora de sport

-Aglomeratiile din RATB

Day 21: Another moment

E un moment atat de indepartat...Dar, acum, pe loc, cand scriu asta, nu ma pot gandi ce altceva sa povestesc.
Momentul cand mi-am vazut pentru prima oara sora. Nu mai imi amintesc cum a fost, aveam 7 ani jumatate...Tot ce imi amintesc este ca am vazut-o de abia cand avea vreo 1-2 saptamani, pentru ca nu eram in oras cand ea s-a nascut, ci la tara la rudele mele.
Dar, desi nu-mi amintesc nimic de atunci, nu a fost un simplu moment, cu siguranta..

Day 20: This month

Nici acum nu am reusit sa-mi incep planul revolutionar de a invata ceva pentru examen.

Am vazut Tangled

Am petrecut una din cele mai frumoase zile la o aniversare.

Am ajuns la zi cu Criminal Minds.

Day 19: Something you regret

Se spune ca, in final, oamenii nu regreta lucrurile pe care le-au facut, ci lucrurile pe care nu le-au facut.

Eu? Regret diferentele.
Dintre ceea ce spun si ceea ce gandesc. Dintre lumea mea interioara si lumea mea reala. Dintre felul in care nu ma descurc cu vorbele, dar stiu sa ma exprim prin cuvinte scrise.

Day 18: Your favorite birthday

Cand am implinit 10 ani si mi-am facut ziua la Mc.

Si nu pentru ca sunt o fana McDonalds,, ci pentru perioada de atunci, cand inca eram copil...Probabil ultima aniversare care a apartinut acestei varste.

Day 17: Your favorite memory

Nu pot gasi o anumita memorie pe care sa o povestesc, dar sigur este vorba despre orice memorie din copilarie...Acele clipe atat de indepartate pe care nu mi le mai amintesc.
Ori, daca ar fi sa vorbesc despre anumite amintiri favorite, ar fi aproape toate plimbarile pe la munte.

Madalina Amon- Sa fi pe un drum

Asculta mai multe audio diverse

Day 16: Your first kiss

The right guy, he´s out there.



I´m just not gonna go kiss
a whole bunch of losers...



to get to him.



Yeah, but you know what?



Sometimes kissing losers
can be a really fun diversion.



When I finally get kissed,
I´ll know.



OK. If you´ve never
kissed a guy before,...



we have bigger problems
than the underwear.



I´ve kissed a guy.



I´ve kissed guys.



I just...



haven´t felt that thing.



That thing?



Is that what you kids
call it these days?



That thing.



That moment when you kiss someone and
everything around you becomes hazy...



and the only thing in focus
is you and this person...



and you realize that
that person...



is the only person that
you´re supposed to kiss...



for the rest of your life.



And for one moment
you get this amazing gift,...



and you wanna laugh,
and you wanna cry...



´Cause you feel so lucky
that you found it...



and so scared that it´ll go away
all at the same time.



Damn, girl. You are a writer.


-secventa din scenariul filmului Never been kissed..

Damn, poate ca voi fi o scriitoare...dar momentan sunt foarte lenesa! :)) asa ca de ce sa mai scriu eu ceva cand am gasit cuvintele scrise de altcineva? :))

Day 15: Your dreams

Visele mele din timpul noptii? Nu mi le amintesc...
Asa ca voi vorbi despre visele mele-idealuri...Despre dorintele mele utopice...
Visez ca lumea asta sa nu mai fie atat de rea si superficiala
Visez sa vina ziua in care voi deschide ochii cu adevarat si ma voi mobiliza pentru a face ceva pentru viitor.
Visez sa locuiesc intr-o mansarda si sa nu am o treaba cu realitatea, ca acei artisti boemi( dar fara partea cu droguri ori alte metode din acestea de a evada din cotidian) si sa calatoresc foarte mult prin toata lumea
Visez sa nu ma leg de nimeni dar sa tin la toti
Visez, visez intr-una...Nu stiu la ce visez, nu stiu de ce visez, dar stiu ca daca m-as opri din visat atunci m-as lovi de realitatea atat de diferita de visurile mele si as ramane singura si cu sufletul in palmele mele ca o rana deschisa, intr-o lume ce isi continua cursul intr-un ritm imposibil de rapid, fara sa tina cont de visele anemice si colorate in nuante de roz ale unei fete care se agata de ele pentru ca nu are altceva.

Day 14: What you wore today

Iar postare din astea? De abia astept sa se termine :))

Niste pantaloni gri si o bluza maro.

Day 13: This week

Draguta

Day 12: What's in your bag

Nimic! :))

Day 11: Your siblings

Love my lil’ stick, my annoying shadow, the reason of my life, my scarecrow, the reason why I sometimes cry when I’m angry and I get out of bed when I don’t want to….I will always be there for you. Friends come and go, but you’ll be my best friend, my partner in crime, my most devoted defender….We’ll laugh over beers, and when I’ll feel sad, you will kick me out of my house and grab me to a bar, and buy me drinks and then take my drunk ass home. When everyone will say “You look pretty today”, you will laugh hysterically, because you know me better than that. In fact, you’ll probably know me better than everyone else. We will fight a lot, this will never change…That is…Us. But when someone will hurt you, you know- that person….Is in serious danger. When nobody will believe in you anymore, I will be there, listening to your story and giving you wings when you can’t fly. I will carry you when life will become too hard, just as you will carry me anytime I stumble and fall. I will be everything you need. Now, you’re a little one, but, when you’ll grow….You’ll be my best friend. We’ll gossip at 12:00 A.M, (dressed in pajamas, looking absolutely disgusting) about everything, about our problems and lacks ( of money, love, or sex), and we’ll end up arguing, because we are different and we will have different views, but, at one point, we will look at each other and say something like: Damn, you’re right!”, and then, we will know that, after all, we are sisters. You will take me with you at shopping exactly in that moment when I want to stay in front of the TV, with a bowl of ice cream, and you will ignore my sarcastic remarks and my annoying muttering. Even if you will be miles away, I will call you every night to hear you say : Good night!. But I’d like to live with you, to cook together some not comestible food, to fight about who’ll clean up…And stuff like that. There’s only one person that I hug when I’m feeling like breaking her neck…You. My little sister, forever.

Day 10: What you wore today

Iar o tema fara niciun sens, ca cea cu mancatul :))

Pantalonii negri si o bluza verde ( plus la ora de sport pantalonii de trening si un tricou rosu).

Day 09: Your beliefs

Credintele mele? Sunt o idealista, asa ca toate credintele mele sunt doar niste prostii cu floricele intr-o lume de-a dreptul putreda.

Cred ca toti suntem egali, indiferent de statutul social si de cum aratam..Dar nu egali in fata vietii. Oricat de idealista as fi, nu sunt atat de oarba incat sa cred ca toti suntem egali in fata vietii, inegalitatile dintre oameni sunt evidente…Insa toti suntem egali in fata mortii. Asta e credinta mea.

Cred ca daca faci un rau, oricat de ingenios ai fi in a-ti ascunde fapta, vei plati cumva pentru asta, pana la urma. Cred asta nu fiindca asa ar trebui sa cred din cauza dogmelor pe care Biserica incearca sa le impuna tuturor, ci pentru ca, dupa mine, asa e natura, orice actiune are si consecinta ei, orice fapta aduce dupa sine si rasplata ei.

Cred ca ar trebui sa fim mai intelegatori, sa promovam pacea, nu razboiul.

Cred ca ar trebui sa ne oprim din a-i judeca pe altii si sa ne preocupam mai mult de propria persoana.

Cred in puterea bunatatii, in forta salciei, in stoicismul ierbii care se apleaca in fata furtunii

Astea sunt doar un manunchi firav din buchetul meu de credinte stupide.

Day 08: A moment

Cand am ajuns pe varful Peleaga
Nu gasesc cuvinte prin care sa exprim acea senzatie minunata….Ori sa descriu peisajul acela, un colt de rai in tarisoara noastra.
A fost un moment perfect.
M-am simtit cu adevarat calma, impacata cu mine insami, a fost o experienta intr-un fel cathartica…Timpul, departe de a se opri in loc, curgea in ritmul care trebuia…M-am simtit o biata farama de viata ce putea atinge soarele.
Dupa efortul depus, am avut cu totii parte de o scurta pauza, am motait, am mancat, am facut poze, l-am ascultat pe Codin vorbind despre varfurile din jur si despre avalanse si echipamente montane…A fost o jumatate de ora-o ora perfecta, din viata mea.
Pentru ca atunci cand esti pe varful unui munte, esti…altfel. Mai usor. Ai lasat in urma ta toate problemele. Acolo, sus, nu te mai poate atinge nimic. Respiri aer curat. Esti mai generos. Prin efortul depus, iti incerci trupul si isi cureti sufletul. Cine are nevoie de terapie, dupa ce descopera cat de bine e sa urci pe munte, nu pentru a ajunge in varf, ci pentru drumul in sine, pentru ca esti ciudat de viu cand faci asta, dar apoi, cand ajungi pe varf, sa iti dai seama ca tot urcusul a meritat cu adevarat? Urcatul pe munte e una dintre cele mai bune terapii.
Da, nu gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie acest moment. Senzatia in sine e mai puternica decat orice ai putea spune dupa despre ea. E ceva ce trebuie trait, nu despre care sa povestesti dupa.

Day 07: Your best friend

Pentru…Nici eu nu mai stiu exact…Aproximativ 10 ani de prietenie. Pentru ca nu mai imi amintesc cum a inceput totul, cum am ajuns sa fim prietene. Pentru toate amintirile din copilarie pe care le impartim. Pentru ca esti singura care nu imi spune “Vio”, nu pot nici macar sa imi imaginez cum ar fi sa imi spui “Vio”, dar nu ma simt alta persoana cand sunt cu tine, ci dimpotriva, atunci poate ca ma simt cu adevarat eu.
Pentru ca am invatat ca desi exista perioade in care nu cu intentie, ci pentru ca iti spui “”Lasa mai bine maine” nu mai dai un mesaj ori un telefon, uneori asta nu aduce instrainare. Si pentru ca mi-am spus, acum ceva timp, ca nu voi mai lasa sa se intample asta. Pentru ca atunci cand sunt alaturi de tine ma simt cumva in siguranta, pentru ca nici nu trebuie sa iti spun ce probleme am, ca atunci cand imi demonstrezi inca o data cat de puternica si ambitioasa esti, parca am certitudinea ca imi pot si eu rezolva problemele, candva. Pentru ca tu esti dovada vie ca un prieten nu trebuie sa iti spuna totul.
Ori poate doar pentru ca aflu, de fiecare data ne vedem si ma gandesc ca te cunosc de cand erai de o schiopa ca exista anumite lucruri pe care timpul nu le distruge. Or, pentru mine, nu exista un lucru care sa imi aduca atata multumire sufleteasca decat sa stiu ca in cursa asta nebuna care se numeste viata unde timpul creeaza si distruge totul dupa bunul plac, fara ca noi sa putem face ceva impotriva asta, exista ceva stabil, ca un munte care nu poate fi erodat intr-o imensitate de desert unde oamenii ratacesc de colo colo ca niste fire de nisip. Esti muntele din desertul unde ratacesc, numit viata.

Day 06: Your day

Nici nu stiu de unde sa incep....
A fost una dintre cele mai reusite zile de nastere la care am fost invitata, tocmai pentru ca a fost altfel, pentru ca a implicat si efort, nu doar distractie; dar si in acele momente de efort, nu simteai neaparat ca urci pe munte, cat buna dispozitie a prietenilor, care te molipsea.
Bun. M-am trezit pe la 04:30 A.M, m-am pregatit de drum, si apoi am plecat la gara, unde urma sa aiba loc intalnirea. Drumul pana la Azuga a fost unul plin de mancare,poze, suprize pentru sarbatoriti,tricouri cu minioni, si de asemenea un joc de macaua cu surprize pentru cei care pierdeau ( cu ocazia asta, am invatat si eu a cincea strofa din Luceafarul, multumesc, guys...Perversa strofa, pervers poet :)) ) Ceea ce m-a impresionat foarte mult a fost "scrisoarea" din partea lui Ocu si Mihaita pentru fiecare dintre noi. Avand un aspect ce imi aducea aminte de vechile perioade in care oamenii comunicau astfel, il consider a fi un gest foarte dragut.
Apoi, au urmat nelipsitele poze de dinainte de a urca, poze care ne aratau debordand de energie si de dorinta de a ne distra...Pe parcurs, s-au mai schimbat lucrurile...
Urcusul? Nu a fost foarte greu, desi recunosc ca erau unele portiuni in care imi venea sa injur personal biata panta care nu avea nicio vina ca se afla acolo. Bineinteles, au existat si opriri, de dezechipari,de facut poze, de echipari, de cautat gustari etc. In tot timpul acesta, noi,invitatii, nu stiam cabana la care ne vom opri.
Dupa un lung drum de urcat si coborat, am ajuns la locul unde ni s-a pregatit o surpriza, din nou. O orientare aparte. Mi-a placut foarte mult ideea de a organiza echipe, de a da fiecarei echipe un punct unde sa ajunga, unde sa caute indiciul pentru a gasi un cuvant ce desemna un punct trecut pe harta Bucegilor, cuvant format din anumite litere ale numelui fiecarui membru al echipei. Surpriza si mai mare a fost si faptul ca in saculetul cu numele nostru se aflau citate "personalizate", special alese pentru fiecare. Ajuns la acest moment, trebuie sa spun ca felul in care citatul ales pentru mine ma caracterizeaza m-a lasat uimita. Iarasi, acest joc bine gandit si la care sarbatoritii nostri "Minioni" chiar au muncit diferentiaza aceasta serbare a zilei de nastere de restul serbarilor.
Dupa ce am terminat acest joc, am coborat spre cabana Gura Diham. Acolo, s-a tinut "masa festiva". Discutii interesante, glume, poze, muzica de munte...Toate acestea au contribuit la crearea unei ambiante perfecte.
Drumul spre gara din Busteni a fost putin mai linstit. Atat de mult mi-a placut aceasta zi, incat nici faptul ca in tren in drum spre casa m-am simtit putin rau nu a putut sa imi strice ziua. Mi-am revenit cand am mancat o bomboana cu lichior, foarte foarte buna...:))
Si iata-ma, ajunsa acasa, bucuroasa ca in aceasta zi a lunii "sarcina mea" a fost sa povestesc despre cum mi-am petrecut ziua.
Cum mi-am petrecut-o? Am aflat ca exista si alte moduri de a-ti organiza aniversarea, am ajuns mai aproape putin de a intelege ca micile momente conteaza in viata, am fost inspirata in moduri pe care poate acum nu le inteleg, inspirata de a scrie anumite lucruri, de a asculta anumita muzica, de a accepta anumite evenimente pe care nu le pot schimba.
Da, nu stiu cu ce sa incep pentru ca nu gasesc cuvintele pentru a exprima cat de mult mi-a placut ziua de azi.

La multi ani, Minionilor!

Day 05: Your definition of love

Am sa vorbesc despre iubire, in general.
O definitie, a mea? De sute, mii de ani, filosofii, inteleptii, aproape fiecare scriitor, au incercat sa dea o definitie acestui sentiment.
Credinta mea? Cand iubesti, chiar si un lucru, pentru ca oamenii se pot atasa si de lucruri, viata ta capata un sens. Ne depasim cumva biologicul.
Iubirea nu inseamna sa fii orb in fata defectelor persoanei pe care o iubesti. Dimpotriva, le vezi chiar foarte clar, dar le accepti, pentru ca ele o fac pe acea persoana ceea ce este.
Iubirea inseamna sa accepti o persoana exact asa cum este. Iti iubesti fratele, mama, un amic, catelul, iubitul, nu iubesti persoana care ai vrea sa devina.
Iubirea inseamna sa ierti.
Iubirea inseamna sa iti deschizi inima in fata celorlalti, stiind ca va exista riscul sa fii ranit.
Iubirea e ca atunci cand esti in largul marii pe timp de furtuna si stii ca te vei ineca, insa te lasi dus de valuri, pentru ca esti constient de faptul ca in prapastia unde vei ajunge e mult mai bine decat sa te lupti pentru o gura de aer.
Iubirea e atunci cand vrei sa ii spui unui om la care tii niste vorbe care il vor rani cu adevarat, si astfel preferi sa taci, sa ingropi vorbele alea in tine insuti.
Iubirea e cand poti sa te arati exact asa cum esti in fata fratelui, mamei, unui amic, catelului, iubitului. Cand renunti la orice fel de masca, cand orice fel de masca nu i-ar putea pacali.
Iubirea e atunci cand renunti la egoism.
Iubirea e atunci cand sti ca te poti purta ca cel mai mare idiot si oamenii pe care ii iubesti nu se vor supara.
Iubirea e atunci cand te poti enerva pe o persoana. Nu te poti enerva cu adevarat decat pe oamenii pe care ii iubesti.
Iubirea e atunci cand vine din ambele parti. Pentru ca nu doar intr-un cuplu, ci in orice fel de relatie poate exista un om care sa iubeasca mai mult si altul care sa iubeasca mai putin. Or, aceste relatii sunt pseudo-relatii.
Iubirea e atunci cand poti raspunde unui apel din partea unui om pe care il iubesti chiar daca te suna la 3.A.M si tu ai avut cea mai proasta zi din viata ta si n-ai chef de nimic.
Iubirea e de fiecare data cand sora mea ma insulta mai rau decat ar putea-o face oricine si cand sunt plecata mai mult timp plange dupa mine.
Asta e iubirea.

Day 04: What you ate today

Chiar nu vad rostul acestei teme :))

La mic-dejun ( numit asa din cauza ca a fost prima masa a zilei, nu datorita orei la care m-am trezit)- lapte cu cereale

la pranz- ciorba si mazare

seara- 3 sendvisuri ( deja sa zic si cu ce...e chiar prea mult :)) )

Plus gustarile nelipsite intre mese: o portocala, o punga mare de chipsuri,jumatate de pachet de biscuiti Tuc.

Ce pot sa zic? If you are what you eat, I'm fast, cheap, and easy =))

Nu stiu de ce am postat asta la ora asta...Nu pot sa promit ca timp de aproape trei ore eu n-o sa mai mananc nimic..Nu promit nici macar ca o sa incerc asta!

Day 03: Your parents

You don't really understand human nature unless you know why a child on a merry-go-round will wave at his parents every time around -- and why his parents will always wave back."- Journalist William D. Tammeus


Numai tu ma iubesti neconditionat. Oamenii vor veni si vor pleca, dar, daca sunt sigura de ceva dincolo de orice, stiu ca numai tu vei ramane mereu langa mine. Numai dragostea ta indeplineste acele conditii din Corinteni 13, iubirea care spera totul, indura totul, suporta totul. Pentru ca numai tu esti mama mea.
M-ai iubit inca dinainte sa exist si probabil ti-ai fi dat viata pentru mine inca dinainte sa ma nasc. Vreau sa cred ca iubirea ta nu este doar un instinct natural, o obligatie de care nu poti scapa, ca depaseste cumba biologicul. Privind in urma la toti acesti ani, sunt sigura ca depaseste biologicul.
Pentru ca eu ori de cate ori te jignesc, treci peste asta. Pentru ca oricat de rece si indiferenta mi-e masca, tu inca speri intr-o imbratisare din partea mea. Pentru ca oricat as continua sa te judec pe buna dreptate sau in totala necunostinta de cauza, tu gasesti o posibilitate de a uita asta. Nu, un instinct biologic nu ar fi suportat 18 ani mofturile, indiferenta ori vorbele grele ale unui copil confuz. E vorba de mult mai mult, dar nu am sa inteleg asta decat in acel moment cand pumnul unui bebelus ma va strange cu toata puterea de degetul mic si eu probabil voi izbucni in lacrimi si am sa iti zic, din inima, sincer: “Iarta-ma. Iarta-ma pentru toate momentele cand m-am fortat sa te invinovatesc. Iarta-ma pentru ca uneori m-am chinuit sa te ignor. Iarta-mi toate vorbele grele. “ Pentru ca esti singura persoana la care ma astept sa fie acolo langa mine, mai mult, singura pe care o vreau langa mine, intr-un astfel de moment, daca astfel de moment va exista.
Asa ca…Iti multumesc pentru ca ma inveti, fara sa vrei, fara sa ai habar de asta, doar fiind tu insati, despre optimism si despre cata iertare poate gasi un om in sufletul lui. Iti multumesc pentru ca port in mine acea parte a ta care continua sa faca bine in ciuda indiferentei, rautatii, prostiei oamenilor. Pentru ca esti singura care stie ca atunci cand imi strang mana intr-un pumn pentru intreaga lume, un semn de “Stai deoparte”, stii ca de fapt atunci am nevoie ca tu sa ma iei de mana. Pentru ca nimeni nu poate face asta mai natural decat tine. Pentru ca atunci cand imi permit sa renunt la masca asta fragila de “Nu dau doi bani pe tine”si te imbratisez, in bratele tale ma simt cel mai bine.
Iti multumesc.

Day 02: Your first love

Day 01: Introduce yourself

Uhm…Se presupune ca aici trebuie sa vorbesc despre mine…Sa spun cine sunt…Adevarul este ca nu stiu cine sunt. Nu am nici cea mai vaga idee cine este si ce vrea acea fata pe care o observ uitandu-ma in oglinda. Sunt un strain fata de mine insumi, fara nicio harta sau busola intr-o calatorie de descoperire a propriei identitati. Asta e adevarul: nu ma cunosc deloc.
Insa, voi incerca sa creionez un autoportret…
Te-ai jucat vreodata cu niste papusi Matrioska? Exact asa sunt si eu…Am o gramada de straturi, straturi-masti, care poate ca nu ascund nimic. Observi zambetul meu si te miri ce chip de copil am si cata naivitate se ascunde in inima-mi prostuta, si tocmai te-am pacalit, fara sa vreau, pentru ca sunt mult mai mult de atat. Ma pacalesc si pe mine insami ca sunt asa, pentru a ascunde ceea ce sunt cu adevarat, pentru a uita de acea amaraciune din sufletul meu, pentru a ignora gandurile care uneori nu imi dau pace. Ori poate ca imi ceri ceva si eu nu pot sa nu te ajut, nu pot sa spun “Nu’ si iti spui: “Uite-o si pe fraiera asta!”. Adevarul e ca te ajut doar pentru ca a fi o persoana draguta e tot ce mi-a mai ramas, cand am esuat in toate celelalte lucruri. Sunt o persoana de treaba doar pentru ca nu am reusit sa fiu altceva. Si da, sunt aiurita si impiedicata, dar asta nu e tot ce sunt.
Ce sunt cu adevarat? Ce ascunde fata asta creata si prostuta? Fata asta tacuta care stie sa asculte? Fata asta amuzanta prin inocenta ei? Fata asta loiala si de treaba? Ce ascunde?
Un copil care vrea sa creada ca lucrurile se pot rezolva printr-o mangaiere si nu printr-o palma.
O idealista care traieste visand, pentru care realitatea nu are nimic de oferit in comparatie cu acea lume a ei, interioara. In lumea mea, sunt o regina. In lumea mea, am creat imperii si le-am distrus dupa bunul meu plac.
O persoana umila care vrea sa fie lasata in pace, careia nu ii place sa fie in centrul atentiei.
O fiinta ridicol de vulnerabila. Pana si o soapta ma poate rani.
O cinica. Nu te lasa inselat de caracterul diafan al compunerilor mele si de spiritul meu idealist. Adevarul e ca stiu cat de putreda e lumea asta. Adevarul e ca nu cred in nimic din ce vreau sa gasesc, insa mi-e dor de toate aceste lucruri pe care nu le-am cunoscut, chiar daca nu cred in ele. Pentru o persoana de treaba, ai fi uimit/a sa afli cat de cinica sunt de fapt.
Cineva care nu are nevoie de oameni pentru ca ii iubeste, ci care ii iubeste pentru ca are nevoie de ei.
Care are probleme cu increderea in propria persoana.
Un ghem de contradictii.
O fata pe care o caut, printre toate straturile astea. Ma caut pe mine insami.
Cine sunt eu, asta trebuia sa spun? Un labirint.