Cat am asteptat zilele ca asta! Zile mohorate, in care stai in casa, imbracat intr-un pulovar, bei o cana de ceai si te uiti la filmele tale preferate, ori te ghemuiesti in pat, in patura, cu o carte in mana...Ori in care, atunci cand iesi afara, tremuri putin de frig la inceput, oricat de gros ai fi imbracat. Departe de a fi depresiva, intodeauna mi-a placut aceasta vreme. De cand ma stiu, asteptam vara doar pentru ca era vacanta, nicidecum pentru caldura si pentru faptul ca ma puteam imbraca in fuste scurte.
Imi place sa simt frigul. Senzatia aceea ca esti in viata, ca tremuri, ca simti ceva...Cand eram mica, nimic nu imi placea mai mult decat sa imi incalzesc mainile la calorifer dupa ce ma intorceam de la sanius. Am plans odata de frig, pentru ca imi inghetasera mainile. Nu poti plange de cald.
Vara e un spectacol. Iarna e magie.
Imi place sa ascult ploaia cum bate in geam, ori sa ma plimb prin ploaie si sa las picaturile de ploaie sa imi intre pe sub piele, sa imi ravaseasca parul.
O imagine perfecta pentru mine? Nu a fost niciodata o plaja din vreo insula din Caraibe, cu nisipul fin, si hamace intinse sub palmieri, cu marea turcoaz si cerul senin. Ci o cabana de munte, undeva, la o altitudine destul de mare, un semineu si o cana de ciocolata calda ori de vin fiert....Ci munti cu crestele inzapezite. Zapada alba ca in basmele din copilaria noastra.
Imi place vara, dar iubesc iarna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu