Lumea poate sa fie ca o scena de teatru, unde fiecare joaca un rol…Lumea poate sa fie ca o jungla, unde trebuie sa lupti pentru a supravietui…Dar cred ca lumea seamana cel mai bine cu un liceu.
4 ani…Patru ani binecuvantati sau blestemati, si urmeaza absolvirea. Crezi ca o sa dai peste altceva dincolo de portile liceului? Nu. Nu mai termini niciodata liceul, lumea intreaga se invarte dupa aceleasi reguli ca in liceu.
In orice grup mai mare, in orice multime, in orice echipa de la un viitor job…Ii vei intalni.
Intodeauna vor exista acei oameni ca profesorii aia enervanti, care sunt convinsi ca stiu totul si ca tu nu esti altceva decat un cretin, dar care, daca ii analizezi atent, descoperi ca de fapt nu stiu mare lucru. Intodeauna vor exista directorii, conducatorii lumii.
Peste tot vei da peste acei oameni populari…Care pot sa fie sociabili, de treaba, prieteni cu toata lumea, genul acela de persoane carora norocul le-a suras in toate privintele, inzestrate, pe langa un aspect fizic placut, si cu inteligenta, aceia pe care nu ii poti uri chiar daca tot ce iti doresti e sa ajungi ca ei, or afurisiti si plini de sine, cei care creeaza trendurile, aceia care privesc restul lumii, care nu au haine de firma ca ei de undeva de sus, si nu schimba o vorba cu cine nu e de nasul lor. Datorita norocului, oamenii astia ajung sa conduca, exact cum conduceau in curtea liceului. Insa, mai exista si cativa care nu se bucura de acelasi noroc, si ajung sa fie condusi de tocilari…Sa te feresti aici!
Peste tot vei da peste tocilari. Si sa fii sigur ca ei, din incapatanare, vor ajunge in posturi de conducere ( ori cel putin vor incerca din rasputeri). Daca nimeresc peste unii din acei populari mandri, carora norocul nu le-a mai suras, or sa se razbune pentru tot ce au trait in liceu: pentru toate glumele facute pe seama lor, si poreclele pe care trebuiau sa le accepte…Pentru ca ii trimiteau sa le cumpere pranzul, ori chiar le luau pranzul. Pentru ca erau mereu refuzati atunci cand isi faceau curajul sa invite pe cineva in oras. Pentru toate serile in care stateau sa joace Solitaire, in timp ce ceilalti ieseau prin cubluri. In noua cazuri din zece, atunci cand auzi pe cineva plangandu-se de un sef afurisit, care il “fute la cap toata ziua”, seful acela nu este altceva decat un tocilar dintr-un liceu care a ajung intr-un post de conducere, si a dat peste un popular fara noroc. Degeaba bietul angajat striga: Nu sunt eu colegul ala care te baga cu capul in toaleta in prima zi de scoala! Si oricum, revino-ti! Nu mai suntem in liceu!”. Directorul, cu un ranjet pervers pe fata, i-ar raspunde: Ba da…Inca suntem. Si acum e timpul meu”, si –ar da si mai multe sarcini de facut. Atunci cand auzi despre vreo secretara care a ajuns in situatia de a ii oferi felatii sefului inainte de vreo sedinta, acel sef, tocilar, vede in ea fata aceea populara pentru care a facut o pasiune in liceu, care nici nu stia de existenta lui.
Majoretele...Sunt peste tot. La fel de bune, dar mult mai siliconate ca in liceu. Fac galerie prin cubluri, ori la tot felul de evenimente mondene.
Ciudatii….Aceia care refuza sa fie incadrati intr-un stereotip, in liceu, care indraznesc sa fie originali, stiind ca nu iti cade cerul in cap din cauza asta, ori rebeli fara cauza…Si pe ei ii intalnesti peste tot. Operele lor de arta te pot incanta sau soca. Insa, pe ei ii poti intalni si la Jilava, pentru trafic de droguri.
Retrasii…Cei invizibili, care in liceu nu indrazneau sa iasa din clasa, ori nu voiau, oamenii tacuti pe care de abia de ii observi? Si pe ei ii vezi peste tot. Toti oamenii care se multumesc cu un post decent, cat sa poata trai, care nu vor sa avanseze, care parca s-ar plange de guvern, parca nu…Ei sunt.
Batausii….Ii intalnesti atat de des! Oameni ai violentei, care nu stiu sa isi expuna altfel punctul de vedere decat folosindu-se de forta fizica.
Societatea este structurata cam la fel cum se structurau relatiile dintre elevi in liceu. Dorinta de a fi “la moda” devine telul de a conduce. Mereu exista cineva mai puternic, mai popular, mai cu bani, care sa hartuiasca pe cineva mai slab. In asta consta totul: in a gasi pe cineva mai slab decat tine, pe care sa-l conduci, de care sa profiti. Barfele, rautatile din liceu, toate farsele si acel tratament care pe unii mai retrasi, ii marcheaza pe viata, ori ii face sa isi doreasca sa se razbune? Se agraveaza, in lumea asta, un imens liceu. Devin adevarate santajari, manipulari, comploturi, totul pentru a detine controlul, totul pentru a fi puternic. Si daca in liceu, putem spune ca exista scuza de a fi tanar si prost, pentru toate greselile pe care le-am facut, ce scuze are toata lumea, deja matura, pentru prostiile de mii de ori mai mari pe care le face?
Festivitatea de absolvire…Ai crescut. Esti pregatit sa cuceresti lumea, sa iti lupti propriile lupte…Poate ca ai de spus un discurs. Poate, daca esti mai emotiv, la un moment dat, glasul o sa inceapa sa iti tremure si vei varsa o lacrima, doua…Pe motiv ca s-a terminat liceul.
Daca va fi sa plang, atunci, voi plange doar pentru ca stiu prea bine ca liceul de fapt nu s-a terminat, ca lumea asta s-a blocat in faza asta....Ca e o lume imatura, superficiala, care nu poate sa creasca si sa treaca peste dorinta de a fi la moda, o lume in care cei slabi vor fi intotdeauna hartuiti de batausi ori de cei care pentru ca au cele mai frumoase haine si cele mai scumpe masini, isi permit sa conduca. Doar pentru ca stiu prea bine ca lumea asta ar trebui toata adunata undeva si scuturata bine: “E timpul sa absolvesti! “
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu