despre gemeni I

Cu totii avem anumite lucruri care ne fascineaza, fara sa intelegem de ce.Pe mine ma fascineaza ideea de geaman: a fi geaman, a avea copii gemeni, a cunoaste gemeni cu care sa te intelegi foarte bine, a iubi gemeni…Nu conteaza. De fiecare data cand vad gemeni pe strada, indiferent de ce varsta au, ma opresc si ii admir. Din pacate, asta se intampla foarte, foarte rar. Mi-as fi dorit sa am un frate geaman mai mult decat orice si inca sper sa ajung cea mai buna prietena a unor gemeni, ori chiar sa nasc niste gemeni ( si astfel sa ajung sa ii inteleg cu adevarat).
Nu stiu exact sa explic cum s-a nascut aceasta fascinatie. Da, mi se pare interesant si faptul ca uneori, in cazul gemenilor identici ( exista sansa de 4 la 1000 ca o femeie sa nasca gemeni identici! ), cei doi arata la fel, dar mai mult ma atrage genul de legatura care se poate naste intre gemeni, legatura pe care, fiindca nu cunosc nimic despre ea ( nu cunosc niciun geaman), o idealizez cumva. As vrea sa stiu cum e, pentru ei, ca imaginea din oglinda sa ii insoteasca pretutindeni, sa fie acolo, langa ei; daca intr-adevar preiau starile unul de la altul si daca exista o legatura speciala intre ei sau nu.
Nu am citit multe carti in care apar personaje gemeni, cat despre filme…Nu prea ma uit. Dar, am sa incep sa caut astfel de carti si de filme, pentru a intelege mai bine toate aceste lucruri si pentru a scapa cumva de modul asta oarecum neverosimil in care imi imaginez cum ar fi sa ai un geaman. Uneori, incerc sa imi explic ce sunt gemenii, dincolo de aspectele legate de genetica. Un singur suflet divizat in doua trupuri? Ori doua suflete total diferite ce au acelasi fel de invelis? Cum privesc acest fapt oarecum fara a rationa asupra lui, pierduta in visuri si idei incetosate, care de care mai stranii, poate ca ma fascineaza de fapt doar convingerea-mi ca gemenii, mai ales cei identici, au personalitati total diferite, doar aceasta dualitate. Unul este linistit, celalalt agitat. Unul este amabil, celalalt rautacios. Ca o balanta care are pe un taler plumb si pe altul aur, aflata in echilibru. Desi arata la fel, la urma urmei, sunt doua persoane diferite. Exagerez acest aspect, al diferentelor dintre ei.
Nu cred in notiunea de suflete pereche, dar cred ca exista in lumea asta sufletul nostru geaman. Nu acea persoana cu care traiesti experienta dragostei adevarate, ci acea persoana care te completeaza, care iti seamana, dar este in acelasi timp total diferita. Poate o ruda. Poate acel prieten in lipsa caruia stii ca nu mai poti fi tu. Poate chiar persoana iubita. Gemenii sunt norocosi. Nu trebuie sa caute prin toata lumea ca sa gaseasca aceasta persoana. E chiar acolo, langa ei, si uneori, atunci cand se uita in ochii ei, pentru a cauta raspunsuri pe care doar acolo le pot gasi, se privesc pe ei insisi, ca intr-o oglinda. E oglinda lor vie care, cu timpul, reflecta partile pe care le ascund fata de restul lumii.
Poate ca ma fascineaza totul despre gemeni pentru ca simt lipsa acestei persoane mai puternic decat altii. E ca si cand as fi pierdut-o candva, demult. Traieste inauntrul meu, acest geaman interior, si undeva exista proiectata si imaginea lui pe plan real, poate nu atat de perfecta, poate putin mai omeneasca. Trebuie sa existe. Poate ca am sa-mi gasesc geamanul pierdut sau poate ca va ramane prizioner pentru totdeauna in interiorul oglinzii.
Inchei cu un poem despre gemeni pe care l-am gasit zilele trecute si care exprima tot ceea ce cred despre ce simte un geaman fata de celalalt.

Conjoined
We were not you or I
until in rending agonies
our split apart souls found separate flesh,
infinite awareness gave way to mortal memory,
I forgot part myself.
But living in the liquid depths of your eyes
is the other half of me
and I half-recall the embryonic oneness an eternity ago
when we were the same soul.

Now
we breathe as far apart as miles and a heartbeat
as your blood courses my veins
and you think my thoughts,
and sometimes, smothered in the weight of darkness,
the tears I feel are yours.
Beyond love, past kinship,
what I feel for you is self.
Not affection - recognition makes me tell you that I need you,
umbilically tethered as we live our mirrored lives
until our severed souls join seamlessly again.