Bufnita

Ce face o zi plictisitoare la scoala din oameni...! Am scris povestioara asta vineri, la scoala, impreuna cu Alexa, colega mea de banca. La inceput, fiecare scria cate un cuvant din povestire,cealalta scria urmatorul cuvant, si tot asa, dar la un moment dat am renuntat la asta si am scris mai departe cazand de comun acord. Iata ce ne-a iesit:
Bufnita

"Miezul celulei noptii se dezintegreaza usor. Luna misterioasa zambeste timid cuplului pierdut in padure. Ciudatenia pluteste pretuntindeni. Frica emanata prin porii zdruncinati le amorteste simturile. Brusc, inimile lor sunt cuprinse de straniile palpitatii neregulate. Vocile lor tremura. Gustul mortii atarna nepasator. Cu fiecare pas, adancimea abisului ii apasa pe piept. Profunzimea senzatiei se amplifica si anihileaza simturile. Ii sufoca. Neputinta le roade subtil ratiunea. Panica accentueaza misterul. Vantul iluziilor se transforma in vis si ii amageste. Sentimentul de groaza ii cuprinde in gheare si ii trezeste la realitate. Momentul de luciditate nu face fata atacului fulger al necunoscutului. Pentru o clipa, curajul si dorinta vietii le da forta cuceririi intunericului. Pasii lor dezmortesc trupul firav al padurii. Directia spre familiar le incurajeaza pasii. Inainteaza hotarati, tinandu-se de mana. Iubirea lor se rasfrange asupra noptii si le dizolva brusc iluzia cetii de nepatruns. Dispare timiditatea gesturilor, ivindu-se indrazneata firavelor sclipiri de fapte. Lumina lunii le mangaie privirile. Adierea vantului le imbata simturile. Se privesc in tacere si brusc ii apuca rasul. Ea avea crengi in par si el avea praf pe obraji si bratele zgariate. Bluza ei partial sfasiata i-a trezit dorinte ascunse. Nu mai vedea nimic in jurul lui, decat fiinta iubita. S-a auzit sunetul ascutit si sinistru al unei bufnite. Tresarind, ea se cuibareste in bratele lui puternic zgariate. Il trecu un fior. Zari zambetul ei tentant si o stranse mai tare in brate, in timp ce bufnita aluneca deasupra lunii. Ea ii sopti ca ii este frig si ii aranja parul ciufulit. El ii culese o crenguta din par si o saruta pe gat. Ea se desprinde usor de el, ii zambeste si fuge. El este prins in jocul ei si se ia dupa ea. Se invart in jurul unui copac, apoi el pune capat jocului si o prinde. O lipeste de copac si ii rupe bluza in doua. Ea tresare si ii zambeste provocator. El isi da tricoul jos, si, privind adanc in ochii ei, ii sopteste:
- Am o idee sa te incalzesc…
Ea il priveste curioasa si in acelasi timp nerabdatoare. Misterul este spulberat de vocea lui:
- Imbraca-te cu tricoul meu!
Deodata, vraja noptii se risipeste.
Se trezesc imbrasitati. Ea il mangaie pe obraz si ii spune:
- Am avut un vis dubios. Eram impreuna…
- Si eu am visat ceva asemanator.
- Alergam prin padure speriati…
El o intrerupe, uimit:
- Si eu am visat acelasi lucru!
Se privesc mirati si ii bufneste rasul.
- O sa ma razbun eu! a spus ea amenintator.
Ea deschide geamul si priveste padurea intunecata, luminata de razele lunii. Se intoarce in pat si il ia in brate. Dintr-o data, se aude strigatul bufnitei. Cei doi indragostiti, vrajiti, se ridica din pat si pornesc agale spre padure, tinandu-se de mana. "

- Nu am vrut sa stricam povestea dandu-le nume ca Maricica si Ion ( intotdeauna trebuie sa existe un Ion), si de aceea apar "el" si "ea"

- Ne-a placut ( ma rog, cel putin mie mi-a placut) de bufnita. E interesanta. Si dubioasa.