sâmbătă, 7 august 2010

Vreau sa urc pe varful unui munte si sa strig acolo, ca un nebun, sa strig doar de dragul de a striga, sa nu ma auda nimeni, iar ecoul sa-mi sparga timpanele.

Vreau sa imi inghesui cateva haine intr-un rucsac si sa plec in lumea larga. Sa calatoresc cu autobuzul ori cu trenul, sa merg pe jos cu mainile in buzunare, cu parul nepapieptanat, fara niciun ban la mine, sa merg fara sa ma opresc, sa merg pana ce picioarele imi sangereaza, sa merg fara sa ma opresc...

Vreau sa stau in pat ghemuita in patura, intr-o noapte friguroasa de iarna, infofolita intr-un pulovar larg, cu o cana de ciocolata calda, si sa citesc o carte ori sa ma uit la vechi episoade din Dr.House ori Desperate Housewives.

Vreau sa ies afara si sa imbratisez orice copac imi place, fara sa-mi pese ca lumea o sa rada, o sa creada ca am baut sau ca m-am drogat. Sa le strig: Nu, sunt perfect treaza si imbratisez copacul asta pentru ca asa simt!"

Vreau sa-mi pun o floare in par.

Vreau sa ies intr-o zi desculta.

Vreau sa ascult povestile lipsite de sens ale unui copil.

Vreau sa dansez in ploaie

Vreau sa imbratisez un necunoscut.

Vreau sa ma duc intr-un parc, sa ma intind pe iarba si sa adorm acolo

Vreau sa beau laptele direct din cutie

Vreau sa cumpar balonase de sapun si sa suflu pe strada din ele

Vreau sa dansez chiar daca sunt un total dezastru la asta si sa cant cu voce tare chiar daca nu am voce deloc

Nu am sa fac nimic din toate astea, pana ce nu am sa obtin singurul lucru care imi lipseste, acea atitudine care spune: Nu imi pasa de ceea ce spui tu, e viata mea; daca vreau sa imbratisez un copac, o fac, daca vreau sa-mi vopsesc parul verde, e alegerea mea...Atata timp cat actiunile mele nu te ranesc, cat nu vin si-ti dau cu ceva in cap, cat nu ma iau de tine, nu inteleg de ce te-ar interesa cum imi traiesc viata si ce alegeri fac. E cumva viata ta? "
Nu inteleg de ce imi pasa atat de mult de ce ar spune altii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu