Da, stiu ca se presupune sa vorbesc despre "a first" care s-a intamplat...Dar eu prefer sa interpretez altfel "cerinta" de azi si sa povestesc cum as vreau eu sa se intample ceva pentru prima oara, ce nu am trait ori experimentat. Pentru ca imi place mai mult sa vorbesc despre visuri, ceva ideal, decat despre realitate.
Asa ca am sa povestesc cum imi imaginez eu prima oara cand ma voi casatori ( sper, daca acest eveniment se va intampla, sa fie vorba si de ultima oara, in acelasi timp :)) )
E ceva ce toate fetitele de 6 ani viseaza…Poate ca si eu am visat asta pe atunci, nu imi amintesc, a trecut prea mult timp. Vorbesc de o nunta ca in povesti…De cate ori nu am auzit, copile de o schioapa fiind, acele basme unde binele invinge intotdeauna, in care, la final, printul si printesa se casatoresc, iar nunta lor e un adevarat ospat? Oare aceste finaluri nu ne-au alimentat fantezii despre o nunta ca in povesti?
Este atat de departe de mine pana si macar gandul ca intr-o zi m-as putea casatori, dar chiar si asa, am o idee despre cum as vrea acum sa fie nunta mea. Un vis despre o nunta ideala.
Martori vor fi muntii nostri statornici, muntii nostri de poveste…Vom urca, doar eu si el, pe un varf al unui munte din Carpatii nostri, intr-o zi de vara. Vom purta haine corespunzatoare pentru asta, ne vom incalta in bocanci, vom purta pantaloni scurti si eu un maieu, iar el un tricou. Vom cara rucsacurile in spate si vom urca in tacere. Ma va ajuta daca vor exista portiuni mai grele de urcat sau de coborat, dar nu va merge nici inaintea mea, ca sa ma conduca, nici in urma mea, ca sa ma protejeze, ci cot la cot cu mine. Vom ajunge in miezul zilei pe munte si vom rosti acolo niste juraminte la care ne-am gandit pe loc, cuvinte spuse din inima, sincere, nu acele promisiuni impuse de Biserica, imposibil de respectat. Fara inele. Doar niste cuvinte, care oriunde altundeva ar putea fi cele mai inselatoare lucruri, dar acolo, pe munte, ar exprima doar ceea ce simtim cu adevarat. Petrecerea de dupa ceremonie? Sa simt vantul jucandu-se in parul meu, sa ma intind pe iarba si sa ma uit la cerul senin, iar el sa stea langa mine… Sa ne atingem incet de varfurile degetelor, aratand astfel ca vrem sa iubim fara a constrange…Sa respir aerul curat…Sa am impresia ca vom atinge norii. Sa ascultam impreuna, el cu o casca, eu cu alta, cantecele preferate ale fiecaruia. Noaptea nuntii? In momentul apusului, chiar acolo, pe varf. Sa indraznim sa consideram ca, doar in ziua nuntii noastre, acel loc ne apartine doar noua, ca suntem niste zei in gradina lor de deasupra norilor. Niste zei care, departe de a dori sa arate muntilor neclintiti cu cata pasiune pot trai oamenii, cauta sa inteleaga ei cu cata liniste milenara traiesc muntii.
Asta ar fi nunta mea ideala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu