Crezi ca te uraste, dar ca ii este frica sa plece de langa tine. Crezi ca ai reusit sa o controlezi, sa o faci sa creada ca nimeni nu a iubit-o si nimeni nu o va iubi vreodata, fiindca nu este buna de nimic, fiindca nu are nimic de oferit lumii. Nu te-ai multumit sa ii invinetesti doar corpul, sa ii dai palme, sa o lovesti cu picioarele in burta, nu ai abuzat-o doar fizic…Esti convins ca vorbele tale reci, vorbe ca : “Nu esti buna de nimic”, “ Esti un nimeni”, i-au invinetit si stima de sine, si increderea in propria persoana, esti convins ca ai abuzat-o si psihic, astfel. Crezi ca nu pleaca de langa tine fiindca ai reusit sa o faci sa creada ca nu mai poate gasi pe nimeni.
Te inseli. Nu te uraste, ii este mila de tine. E convinsa de faptul ca este o persoana unica, cu defectele si calitatile sale, si de fiecare data cand dai in ea, de fiecare data cand o tragi de par si ii dai pumni in fata, ea stie ca asta nu are de-a face deloc cu ea, ci cu tine…Nu dai in ea pentru ca merita asta, ci de fapt dai in toate traumele si frustarile tale, dai in neputinta ta, dai in slabiciunea ta. Simti ca astfel controlezi pe cineva, cand ea de fapt te controleaza. Poate pleca oricand. Printre clipele cand se machiaza pentru a ascunde vanataile de pe fata si minciunile “ Nu mi-e cald” atunci cand lumea o intreaba de ce poarta bluze cu maneca lunga cand afara sunt 30 de grade, isi poate face bagajele si pleca pentru totdeauna din viata ta, lasandu-te o biata epava, dependent de ea, dependent sa lovesti pe cineva, pentru ca nu stii cum sa-ti depasesti instinctele animalice, nu te gandesti ca ai putea sa te inscrii la cursuri de alpinism, sa faci jogging ori sa te duci pe varful unui munte si sa urli acolo cat te tin plamanii, nu te gandesti ca ai putea construi o cabana ori planta copaci, nu te gandesti ca exista atatea lucruri pe care le-ai putea face, lucruri care te diferentiaza de maimutele care urla prin copaci. Nicio secunda nu ai reusit s-o faci sa creada in cuvintele tale. Stie ca nu o lovesti pe ea, ci lovesti intr-o oglinda care reflecta o imagine distortosionata a ta, imagine pe care o urasti. Nu pleaca pentru ca la inceput chiar te-a iubit, inainte ca tu sa te arati asa cum esti, iar acum suporta totul din stoicism, vrea cumva sa isi dovedeasca sie insasi ca poate indura asta, ca e mai tare decat tine. Dar, si in clipele in care slabiciunea ei te face sa razi, cand isi sterge sangele de pe obraji, e mai tare decat tine. Vanataile ei se vor vindeca. Toate astea o vor face mai puternica, iar, candva, durerea ei se va transforma in ceva frumos. Insa nimeni nu o sa vindece vreodata vanataile tale.