Stropii de ploaie parca vor sa zdrobeasca parbrizul masinii. Cantecul furtunii iti ingheata sangele in vene. Cerul acoperit de smoala este din cand in cand zguduit din temelii de descarcari de lumina, care iti zguduie si tie inima. Asculti cantece vechi la radio, despre iubire si alte minciuni, in timp ce rapaitul ploii parca te linisteste cumva. Alt fulger...Cata lumina! Tresari de frica, de fiecare data cand lumina explodeaza in intunericul solitar,desi stii ca esti in siguranta in masina. Esti singura, ti-e frica de furtuna devastatoare, si cu toate astea ciudat de linistita. N-ai mai fost atat de linistita de mult timp. Pentru ce cauti raspunsuri la tot felul de intrebari si te chinui sa intelegi care e sensul existentei tale,biet suflet? Acum existi...Inchisa in masina din cauza furtunii, in timp ce fulgerele pocnesc de peste tot, cand asculti cantareti ce slavesc cu atata patos o iluzie pe care n-ai cunoscut-o niciodata, iar picaturile grele de ploaie ce cad pe parbriz ...Ele parca iti fredoneaza ceva al carui ritm il intelegi, dar cuvintele sunt intr-un limbaj strain. Acum, totul e bine. Inchizi ochii, ascultand cantecul ploii, ce cade tot mai incet...Inchizi radioul. Vrei sa intelegi melodia furtunii care iti mangaie sufletul, dar ceva iti spune: Doar asculta...Asculti aceasta voce interioara. Pentru o clipa, albul incarcat de lumina ce danseaza in intreg universul te face sa tresari, dar acum esti calma. Ai putea sa stai asa pentru totdeauna, pierduta intr-o mare de intuneric. Inchizi ochii. Dormi, micuta mea.Nu te mai intreba de ce iluzille te ocolesc. Asculta ce-ti sopteste ploaia, ce ascunde intunericul si ce urla lumina. Inchide ochii. Poate ca undeva, in lumea asta, exista un suflet care adoarme mangaiat de cantecul de leagan al ploii. Nu te intreba daca el cunoaste raspunsurile pe care le cauti la toate acele "de-ce-uri". Dormi, draga mea. Asculta cantecul ploii si dormi.
Noapte buna, micuta mea.