Dialog interior

- Cine esti?
- Sunt totul, dar nu sunt nimic in acelasi timp. Sunt o forta a naturii prizionera intr-un graunte de nisip. Sunt un prizioner intr-o cusca unde am toata libertatea de a ma manifesta. Sunt o sceptica ce crede. Sunt o pragmatica ce idealizeaza totul. Sunt o deprimata cu un spirit vesel. Sunt puternica, de neoprit, dar vulnerabila. Am oasele fragile, de praf, in niste muschi de otel. Am o minte logica, si in acelasi timp sunt cea mai confuza fiinta pe care o poti intalni. Sunt un inger demonic, un demon angelic, nu undeva prinsa la mijloc, vesnic in conflict cu mine insami, ci amandoua in acelasi timp. Sunt o fiinta sociabila care vrea sa fie lasata in pace.
- Dar eu te-am intrebat cine…
- M-ai intrebat cine sunt. Sunt intuneric si lumina, noroi si aur, venin si miere. Iubesc si urasc, nici nu iubesc, nici nu urasc. Sunt un mut ce striga. Sunt verdele crud al primaverii acoperit de mocirla. Sunt caldura verii, vitala si canceroasa. Sunt melancolia proaspata a covoarelor de frunze pe care pasesti toamna. Sunt glasurile copiilor ce canta colinde in seara de Craciun, dar si frigul ce le ingheata vocea. Sunt cel mai batran copil pe care il stii. Nu mint, dar nici nu spun adevarul. Sunt un porumbel, sunt un vultur. Sunt o flacara inghetata, ori gheata arzatoare, ori acea secunda cand gheata se sparge de prea multa caldura ori flacara pocneste de frig. Sunt un pacatos inocent.
- Dar asta nu…
- Sunt albul din buchetul de crini al unei mirese virgine, nepatate, ori din zapada ce acopera casutele din felicitarile pe care le trimiti de Craciun. Sunt rosul din rujul de pe buzele unei amante ori din sangele varsat de un criminal. Sunt o prostituata virgina. Sunt o pudica vulgara.
- Eu vreau sa stiu…
- Sunt o mama ce nu are niciun copil, un orfan ce nu si-a pierdut niciun parinte. M-am ratacit dar stiu drumul. Sunt o proasta sclipind de inteligenta. Sunt o naiva uneltind viclenii.
- Stii, eu…
- Sunt un oximoron ce nu contrazice nimic. M-ai intrebat cine sunt. Dar tu? Cine esti? Imi poti raspunde, fara sa te referi la anumite caracteristici care fac parte din rolul pe care trebuie sa-l joci? Nu esti o fiica. Nu esti o mama. Nu esti o sotie. Nu ai o anumita varsta si cu siguranta nu esti un angajat undeva. Astea sunt niste roluri, niste masti necesare. Dar tu…Cine esti tu?
- Nu stiu.

Prietenia intre barbati vs Prietenia intre femei

Prietenia intre femei
Doua foste colege de liceu se intalnesc la o cafenea dupa vreo 20 ani de la terminarea liceului. In tot acest timp, au pastrat legatura, intalnindu-se la vreun restaurant sau sesiune de shopping, ori, uneori, plecand in concediu impreuna cu familiile lor.
R:( ajunge la restaurant cu 20 minute intarziere): Vai, draga mea, scuze ca am intarziat! M-am grabit sa ajung, crede-ma, dar traficul asta…Stii si tu! ( Da’ de unde! Mi-am amintit de intalnirea asta acum o ora, am avut alte lucruri importante de facut decat sa ma vad cu tine!)
S: Nu-i nimic…Inteleg foarte bine! ( Tu nici daca ti-ai fixa ceasul cu sapte ore inaintea celorlalti n-ai ajunge la vreo intalnire la timp, intarziato! )
Cele doua prietene se saruta pe obraji si se imbratiseaza scurt.
R: Cat de bine arati! Jur ca daca te-as vedea pe strada si nu te-as cunoaste, as zice ca ai 20 de ani (in plus fata de cat ai acum…) Si prin ce statiune ai mai fost, te prinde bronzul asta! ( in comparatie cu un pui scos mult prea tarziu din cuptor, da, arati foarte bine).
S: Pe Coasta de azur! Si tu arati minunat! Implinita…( adica grasa…Prajiturile astea de ciocolata…Chiar iti plac!) Si trebuie sa imi spui de unde ai cumparat bluza asta, iti sta atat de bine cu ea! ( Nu stiai ca dungile orizontale te fac sa pari mai mare decat esti, si chiar nu ai nevoie de asta?)
R: Multumesc! Ce mai faci? Cum mai e viata ta? Ce mai face M.? ( dragul tau sot care la petrecerea aia de Craciun a inceput sa ma pipaie cand eram treji, iar intre timp paharele s-au adunat si am renuntat la haine? )
S: Oh, ne intelegem de minune! ( cu exceptia faptului ca rar doarme pe acasa!). Dar D.? ( Te intrebi de ce a divortat de tine? Nu te uiti in oglinda, cum arati? ) Stii, intotdeauna am fost de parere ca voi doi o sa va impacati...( N-o sa se mai intoarca la tine, sa fii sigura! )
R: Da, lucrurile incep sa mearga mai bine…( Nu mai stiu nimic de el de trei luni)
S: Cat ma bucur! ( Ca aseara l-am vazut alaturi de o blonda la un restaurant si parea foarte fericit)
Se asterne o liniste ciudata intre cele 2 prietene. Chelnerul vine, si le ia comanda. Dupa asta, S. este cea care continua discutia.
S: Cei micuti ce mai fac? Atat de scumpi? Au atata energie…( Sunt total lipsiti de control, nu i-ai educat deloc! Habar n-ai ca ultima oara cand ai venit pe la mine, mi-au spart unul din paharele preferate! )
R: Sunt bine, acum sunt intr-o tabara la munte! Dar A.? Intotdeauna am zis ca o sa ajunga cineva…Ai un copil special, sa stii ( Cam autist, saracu’…Ar fi bine sa-l duci la vreun psihiatru, ceva…)
S: E bine si el…
Iar se lasa linistea…Apoi, R zambeste din inima si exclama:
R: N-o sa-ti vina sa crezi ce am auzit despre I…
Din acest punct, discutia dintre cele doua foste colege, cele mai bune prietene in cei patru ani de liceu, curge de la sine, femeile simtindu-se in elementul lor cand barfeau cunostinte comune, fiind in aceeasta privinta de o sinceritate covarsitoare.

Prietenia intre barbati

Doi fosti colegi de liceu, dupa vreo 20 de ani, acasa la unul dintre ei. Meci. Probabil semifinala campionatului european. Stau in fata televizorului cu berile in mana.
O.: Gooool!
C: ( dand cu pumnul in masa): Ce gol? A fost fault!
Urmeaza o cearta de vreo 15 minute pe aceasta tema. Sunt intrerupti de aparitia sotiei lui O., care le mai aduce 2 doze de bere. Dupa ce pleaca, C. ii spune:
C: Ba, nevasta-ta e buna rau! Daca n-as fi prietenul tau cel mai bun…
O: ( mandru): Da, ai dreptate…( continuand, solidar, atunci cand vede ca prietenul lui s-a intristat brusc): Trebuie sa incetezi cu asta. E. te-a parasit, a renuntat si la copiii ei, treci peste asta! Te-a uitat, n-o sa se mai intoarca la tine!
C: Eu tot sper ca intr-o zi….
O: Nu mai spera! Te-ai ingrasat, de cand a plecat! Ai facut burta. O sa-ti fac maine abonament la sala.
( peste 3 ore, tot cu berile langa ei, la televizor, uitandu-se la un meci de wrestling)
O: Auzi…Tu nu aveai niste copii pe acasa?
C: Se descurca ei, stiu unde e mancarea!
O inchide brusc televizorul. C striga la el:
C: Ce faci, ba? De ce l-ai inchis?
O: Frate…Cred ca am facut ceva rau…Ceva rau de tot…Si n-am cui altcuiva sa ii zic…
C: Tampit esti! O sa gasim noi unde sa ingropam cadavrul….
O zambeste chinuit.


Da, stiu ca in majoritatea cazurilor femeile leaga prietenii trainice si sunt sincere unele cu altele, au tendinta de a lega prietenii de-o viata ori cel putin durabile, iar barbatii au colegi de serviciu, cativa amici cu care ies la o bere si altii cu care mai joaca fotbal, dar, in general, femeile au aceea gena care le permita sa poata spune cu totul altceva decat gandesc, si exista si intre ele multe asa zise prietenii, pe cand, barbatii, din punct de vedere genetic, nu isi bat prea mult capul si spun unui amic exact ceea ce gandesc.

Nu exista termen de comparatie pentru durere. Nu exista: “eu sufar mai mult, el sufera mai putin”. Exista doar durerea. Durerea pierderii cuiva drag, durerea singuratatii, durerea unei boli fizice incurabile, durerea adaptarii la niste schimbari radicale, durerea unei despartiri, durerea dupa un traumatism, dureri false, dureri fantoma, dureri ucigatoare, dureri pe care le uiti, dureri impietrite, dureri fizice inimaginabile, dureri puerile, dureri superficiale. Durerea e ceva ce ne incearca pe toti, la un moment dat. Nu putem trece prin viata, nu putem trai, fara sa o cunoastem. Este un efect, nu o cauza a vietii. Nimeni nu vrea sa sufere, dar nu poate scapa de asta. Exista momente cand ne va ingenunchia trupul ori ne va lovi sufletul. Cand ne va aduce aminte ca suntem oameni, nu zei. Cand ne va tranti la pamant si ne va obliga sa luptam cu ea, de acolo, unde, ghemuiti, singura noastra victorie este inca un minut in care respiram, in ciuda ei. Clipe in care ne va trage pamantul de sub picioare uneori exact cand ne asteptam mai putin. Fiecare om are propriul lui mecanism pentru a o infrunta. Acest mecanism ajunge sa ne defineasca. Nu exista cai corecte sau gresite de a o infrunta, de a trece mai departe. Fiecare face doar ce poate in aceasta lupta. Durerea nu e perversa, nu e necesara, nu te intareste. Nu e perversa, oricat de mult vrei tu sa crezi ca anumite forte ale universului, acea spiritualitate in care crezi ori pur si simplu legile fizicii se aliaza impotriva ta cu o satisfactie sadica, ca sa te faca sa suferi. Nu. Nu esti chiar atat de important. Ea doar se intampla. Nu e necesara. Nu apare ca sa te invete ceva, ca sa te ajute sa evoluezi. Doar apare. Nu te intareste. Uita acel citat care spune: “Ce nu te omoara, te face mai puternic.” Daca te-ar intari, ar insemna ca atunci cand ar aparea din nou, tu n-ai s-o mai simti, nu? Si asta n-a functionat niciodata. Ar trebui spus: Ce nu te omoara, te face mai umil. Ce nu te omoara, iti aminteste ca esti om, doar o carne frageda. In niciun caz nu te acopera de un scut impenetrabil. Ce nu te omoara, te face uneori sa iti doresti sa fi facut asta.
Durerea apare, indiferent de incercarile tale de a opri asta. Indiferent de cat de bogat, sarac, prost, instruit, gras, slab, bun, rau, esti. Apare doar ca sa iti aminteasca ca ar mai trebui din cand in cand sa ingenunchiezi in fata ei, sa o lasi sa distruga ce are de distrus, sa plece, si apoi sa te ridici din nou, stiind ca vei mai trece prin asta, candva, insa fara sa fii speriat de asta. Asta nu e putere, nu e vointa. E demnitate si acceptare.
Iar prin faptul ca uneori spunem: Eu sufar mai mult decat X, habar n-are prin ce trec; el zice ca sufera? Nu se uita ce a trebuit sa indur eu?”, asta inseamna ca mai avem inca multe de invatat, ca durerea inca nu a reusit sa ne invete ca nu accepta termeni de comparatie.

Ce alegi?

Viata nu este decat o alegere. In fiecare zi, avem de ales cate ceva…..



Putem alege sa urmam o dieta stricta, sa ne controlam poftele, considerand ca marimea 0 este marimea universala pentru ca ceilalti sa ne aprecieze;



Ori putem sa mancam bucata de prajitura fara sa ne pese de calorii;



Putem sa cautam fericirea prin atingerea unor lucruri marete, sa consideram ca ea se afla la capatul unui drum spre succes;



Ori putem sa ne mai reamintim ca fericirea uneori este formata din lucrurile marunte, ca nu este scopul calatoriei, ci calatoria in sine;



Putem sa stam singuri, in coltul nostru, departe de terenul de joaca, considerand ca ceilalti sunt ori inferiori noua, si prin urmare nu ne putem amesteca cu ei, ori inspaimantatori, si astfel de evitat;



Ori putem sa mergem sa ne jucam cu ei;



Putem alege sa fim egoisti, sa nu impartim nimic cu ceilalti; sa ramanem rezervati, refuzand sa ii lasam pe ceilalti sa ne cunoasca;



Ori putem alege altruismul, sa impartim cu cei dragi; sa fim deschisi fata de ceilalti, permitandu-le sa ne cunoasca;



Putem alege sa ramanem deoparte, sa refuzam sa participam la spectacol, pentru ca nu avem pantofii potriviti ori nu stim deloc miscarile;



Ori putem sa mergem si sa dansam, chiar si desculti, fara sa stim niciun pas, fara sa avem deloc talent la dans;



Putem urma o filosofie a razboiului, a pumnilor, a lui Nietzche, sa consideram ca trebuie sa ii atacam pe ceilalti inainte ca ei sa ne atace pe noi;



Ori putem urma o filosofie a iubirii, a imbratisarilor, a lui Iisus, crezand in puterea intoarcerii si celuilalt obraz;



Putem alege sa ramanem inca o zi inchisi intr-o cusca, din diferite motive, intr-un auto-exil;



Ori putem alege sa spargem acei pereti, pentru a ne redobandi libertatea;



Putem alege sa ne plangem, despre guvern, despre copii, despre sotie, despre aglomeratia din trafic, despre cozi;



Ori putem alege sa acceptam toate astea si, de fiecare data cand ne vine sa strigam, sa ne punem castile in urechi;



Putem alege sa ne imbogatim constant cultura, sa citim o carte;



Ori putem alege o cale putin mai usoara de a atinge succesul;



Putem alege sa ne ascundem defecte reale sau imaginare sub un strat de machiaj, sa fim stralucitoare;



Sau putem alege sa ne acceptam asa cum suntem, si sa iesim in lume nu stralucitoare, ci noi insine;



Putem alege sa ne incorsetam spiritul de anumite dogme, sa refuzam orice experienta noua;



Ori putem alege sa adoptam o atitudine deschisa, flexibila, sa fim dispusi sa incercam uneori si altceva decat suntem obisnuiti, de cum am fost invatati;


Totul se rezuma la ceea ce alegem. Nu exista o alegere corecta sau gresita, ci doar alegerile fiecaruia, ce definesc mai bine decat orice altceva caracterul. Fiind alegerea ta, e corecta: pentru tine. E modul in care vrei tu sa iti traiesti viata, sa te raportezi la lume. E o prostie sa raportezi intreaga lume la alegerea ta, sa crezi ca daca tu ai ales sa renunti la carbohidrati oricine mananca o ciocolata face o greseala, ori ca daca esti o persoana toleranta, iertatoare, cei care isi exercita puterea asupra celorlati prin violenta fizica sau psihica sunt de condamnat. Nu sunt de condamnat, si nici tu nu esti de aratat cu degetul si batjocorit pentru ca esti “moale”.
E alegerea ta. Independenta de anumite experiente care te-au marcat. Independenta de ceilalti.
Esti tu.

Spune-mi ce contine geanta ta, ca sa-ti spun cine esti...

Daca golesti contintul gentii unei femei, si analizezi obiectele din fata ta, ai sa afli ceva despre caracterul acelei femei. Ceva de suprafata. Asta nu te va ajuta sa descoperi cum reactioneaza intr-o situatie critica, ori atunci cand este nervoasa ( insa, daca ai sa gasesti acolo un S&W Magnum mai bine fugi in directia opusa), ori care sunt visurile ei. Nu o sa iti spuna nimic despre dezamagirile si sperantele ei, nu te va ajuta sa intelegi ce ascunde dincolo de acel zambet care ii lumineaza uneori chipul. Insa o sa vorbeasca despre hobby-urile ei. O sa iti spuna cate ceva despre modul in care vrea sa apara in societate. O sa iti dea cateva sfaturi despre cum trebuie sa te porti la o prima intalnire, pentru a avea garantia ca va mai urma si alta. De exemplu, daca isi poarta geanta cu eleganta pe brat, ai sa iti dai seama repede ca ar fi indicat sa nu o duci pe aceasta femeie undeva la cine stie ce ferma, ori prin natura. Daca are un rucscac pe umeri, atunci foarte bine poti sa te duci la gara si sa luati primul tren spre munte.
Poti gasi acolo articole de machiaj, farduri, de existenta carora nu stiai, deodorant, parfumuri…Da, ii place sa se aranjeze. Asta nu are neaparat legatura cu tine. Nu vrea sa iti atraga tie atentia, ci sa le eclipseze pe celalalte in ochii tai. Despre asta a fost vorba intotdeauna. Poti gasi tot felul de facturi de platit ori chitante, bonuri, liste cu lucruri de facut….Sunt femeile care aproape au uitat ca poate cu vreo doi ani in urma isi purtau geanta eleganta pe un umar, in timp ce in cealalta tineau un pahar de la Starbucks ori o tigara. Acum, isi tin bine strans in brate un copil a carui posibila existenta au negat-o atata timp. Se prea poate sa gasesti si un pachet de prezervative. Asta inseamna ca posesoarea acelei genti e pregatita pentru orice situatie, nu ca ar fi o femeie usoara. Buletinul, permisul de conducere, nu spun nimic, pentru ca se gasesc in gentile tuturor. Telefonul mobil nu lipseste niciodata. Traim intr-o epoca a comunicarii prin mesaje si e-mailuri. Nici portofelul nu poate lipsi. Nu ne putem baza pe faptul ca barbatii vor plati pentru noi o consumatie la restaurant. Asta inseamna ca feministele din secolul XIX s-au luptat degeaba pentru ca noi sa fim considerate egale cu barbatii, daca asteptam ca un barbat sa ne plateasca masa, doar pentru ca am venit la intalnire imbracate intr-o rochie cu decolteu generos. Poate vei gasi pixuri, carnetele de notat, ori creioane, sau chiar ac si ata, ori cateva pastile de paracetamol sau aspirina; tampoane; umbrela…Toate astea ne definesc spiritul practic. Nu vrem sa fim prinse intr-o situatie anume nepregatite. Poate ai sa gasesti un aparat de fotografiat. Ne place sa imortalizam anumite momente mai mult decat altor persoane. Asta imediat te duce cu gandul la acel cliseu care te face uneori sa iti rotesti ochii in semn de “Nu va mai saturati de asta?”, al fetelor care isi fac poze in baie, cu buzele si pieptul in fata si cu fundul cat mai inapoi…Gresesti. Ne aflam cu prietene foarte bune, cu amici, cu oameni la care tinem si vrem sa imortalizam asta, pentru ca tinem la acesti oameni. Vrem sa ne amintim mereu anumite evenimente. Daca vei gasi un i-pod ori casti, sa stii ca ne aflam printre cele dependente de muzica. Vei gasi gustari. Da, ne place sa mai rontaim din cand in cand. Pentru unele dintre noi, nu exista doar masura 0. Poate ai sa gasesti o carte. Asta inseamna ca vanam momente in care putem sa ne bucuram de o lectura placuta.
Golesti continutul unei genti si ai in fata niste articole. Analizandu-le pe fiecare in parte, dar si in raport cu celelalte, vei da peste ceva ca un cod care, descifrat, te va ajuta sa descoperi ceva aproape insignifiant, mai mult ca sigur neadevarat, dar totusi ceva…Nu mai pornesti in asta parca legat la ochi. Sigur, cum poti afla asta? Nu e un gest frumos sa scormonesti in geanta unei femei. Poate ca nu mai poti de curiozitate si profiti de momentul in care ea se duce la toaleta, cand va aflati la o cina romantica intr-un restaurant. Deschizi atunci geanta….Iti mai amintesti de mitul despre cutia Pandorei? Sa nu-l uiti in momentul ala, pentru ca s-ar putea sa gasesti lucruri care sa nu-ti convina deloc. Poate o poza a fostului iubit la care inca mai tine. Poate niste pastile prescrise pentru a trata o anumita boala mentala. Poate niste bilete la un film romantic, pe care le-a cumparat pentru a-ti face o surpriza. Cine cauta, gaseste, si faptul ca incalci un teritoriu atat de intim….S-ar putea sa primesti exact ce meriti. Nu faci asta decat daca vrei sa descoperi ceva socant, ori mult prea intim. Decat daca zambetul pe care l-a afisat toata seara te-a facut sa te intrebi: “Oare chiar ma place?”.
Ce ai putea descoperi rasturnand continutul gentii mele? Nimic…Si asta pentru ca nu port genti ( decat foarte rar). Cand pot sa ies din casa indesand in buzunare strictul necesar, sunt cea mai fericita. Daca asta inseamna ca sunt o persoana foarte simpla, ei bine, acum accept asta. Ce ar putea spune continutul unui rucsacel, felul de geanta pe care il port atunci cand nu pot sa ies din casa cu mainile in buzunare? Nu prea multe, sau poate totul. Ca sunt dependenta de muzica, ca imi place sa rontai cate ceva, ca nu ma machiez…Ma defineste asta ca persoana? Lipsa tuturor acelor articole pe care le gasesti in alte genti ma anihileaza ca fiinta umana? Nu exist, pentru ca nu consider ca trebuie sa port aceste obiecte cu mine? Gramajoara mea de lucruri, comparata cu continutul celorlate genti, atat de anemica, spune despre mine ca sunt neglijenta, delasatoare, comoda, lenesa? Poate. Poate ca asta am crezut si eu, pana sa privesc si din cealalta perspectiva. Orice lucru are mai multe fete, si acolo unde cineva vede un gunoi, altcineva poate vedea ceva bine lucrat. La fel de bine, asta poate spune despre mine si ca sunt simpla, ca nu caut sa impresionez, ca pur si simplu m-am nascut incapabila sa port o geanta eleganta pe umar ori pe brat, in timp ce un rucsac se potriveste perfect pe spatele meu, ma indreapta, ma face sa merg mai sprinten si sa mai imi imaginez o viitoare excursie la munte. De ce sa privesc asta ca pe ceva rau, ori dimpotriva ca pe ceva bun? Asta e ceea ce sunt.
Poate ca lipsa unei genti spune mai mult despre mine, nu doar ceva de suprafata. Poate ca vreau sa trec prin viata lipsita de orice greutate, cu mainile in buzunar. Sa nu apese pe umerii mei greutatea unui rucsac ori a unei relatii. Sa nu car dupa mine atatea lucruri ori atatea regrete ca am dezamagit pe cineva, ori resentimente fata de oamenii care m-au dezamagit. Sa nu se adune un morman de lucruri chiar lipsite de importanta atunci cand rastorni continutul gentii, iar eu sa ma intreb: “Dar la ce imi trebuie asta?” Nu. Doar strictul necesar. Poate felul in care as veni la o intalnire, cu mainile in buzunar, iti spune: “Uite cum vad eu lucrurile. Nu vreau sa adun in geanta lucruri inutile. Amintiri de ale tale, ori gelozii de ale mele. Vreau sa am mainile libere. “
Ori poate ca toate astea nu spun de fapt nimic despre mine. Nu poti sti. Nici macar eu nu stiu.

Legi ( nu foarte) bine gandite

Totul a inceput n 1773, cu Partida de Ceai de la Boston, cand cincizeci de colonisti, enervati de faptul ca li se impuneau taxe,au hotarat sa organizeze o forma de protest.Patru ani mai tarziu, acest act s-a finalizat cu obtinerea independentei fata de Marea Britanie. La sfarsitul secolului urmator? Noul stat format a devenit cel mai puternic din intreaga lume.
America...Tara tuturor posibilitatilor. Acum cateva decenii, tara fagaduintei. Tara de unde s-au raspandit, ca ciuma, in intregul glob, mari crize economice. Tara geniilor, a nebunilor, tara unde e posibil ca un negru sa ajunga la conducerea statului si unde, asa cum spune un fel de banc pe net, baiatul cu pizza ajunge mai repede decat o ambulanta la tine acasa. Unde, de altfel, conform unui studiu, majoritatea adolescentilor vor sa ajunga "pizza delivery guy", datorita filmelor porno vizionate, de unde primesc toata educatia sexuala de care au nevoie. Tara unde 5 copii din 4 au probleme de obezitate. Si tara unde, daca stai sa te iei dupa posturile care exista pe net, dai de unele dintre cele mai stupide legi care pot fi inventate, legi sclipitoare prin prostia lor. Legi pe care atunci cand le citesti nu poti sa ramai impasibil. Ramai stupefiat, printre hohotele de ras. Te intrebi daca nu cumva ai citit ceva gresit...Pentru ca nu iti vine sa crezi ca asemenea legi ar putea exista. Legi religioase. Legi discriminatorii. Legi puritane intr-o societate unde pornografia se vinde mai bine ca oriunde. Legi misogine. Legi absurde.
Legi..americane. Iar ceea ce urmeaza, e doar o mostra din aceasta incredibila, sclipitoare, geniala prostie:
In orasul Alexandria din statul american Minneapolis, exista o hotarare legala care-i interzice oricarui barbat caruia-i miroase gura a peste, sa aiba vreun contact sexual cu o femeie. ( Dar cu un barbat? De asta nu se spune nimic!)
Legile statului Ohio pedepsesc cu inchisoarea pe oricine incearca sa imbete un peste. ( Doar americanii pot inventa asa ceva...Sa imbeti pestii…In loc sa se gandeasca la tot petrolul cu care polueaza apele, ei se gandesc la o situatie ipotetica, neverosimila, in care un idiot arunca intr-un lac 1500 l de Jack Daniels)
In statul Florida, daca o femeie nemaritata sare cu parasuta in zilele de Sambata, acesta ajunge invariabil la inchisoare. ( N-ai inel, draga? Ai sarit? Sambata? La inchisoare! Daar dungile orizontale ma fac sa par grasa. N-AI INEL!)
In statul american Vermont, pentru orice femeie care vrea sa poarte o proteza dentara, este nevoie de acordul scris si semnat al sotului acesteia. ( Draga, pot sa te intreb ceva? Hm? Pot sa imi pun proteza dentara? Nu, draga mea, arati bine si asa, fara)
Daca ajungi cumva in orasul Logan County, sa nu saruti niciodata o femeie care doarme, indiferent daca iti este sotie sau prietena. Legile acestui oras pedepsesc acest gest cu inchisoarea ( Mi se pare perfect logic. Trebuie sa ai o minte bolnava daca saruti o femeie care doarme! Cine stie in ce fel pot ameninta societatea?)
In statul american Iowa, daca un barbat saruta o femeie mai mult de 5 minute neintrerupte, fapta se considera infractiune, iar barbatul patimas risca inchisoarea. ( Iarasi…Patimile astea nu sunt bune. Foarte bine le face. Schimb de saliva > decat 300 secunde- posibil caracter patologic. Mai bine sa previi decat sa tratezi).
Orasul St. Louis din Missouri are in vigoare o lege conform careia este interzis ca un barbat sa salveze o femeie aflata in pericol, daca aceasta este imbracata in pijamale.(Scena: Miezul noptii. Sotia are un stop cardiac. Sotul nu suna la medic. Sotia moare. Legi perverse.)
In orasul Baltimore din Maryland, este ilegal sa intri cu un leu intr-o sala de cinema. ( Oh, micutul meu, degeaba ragi…Mami nu poa’ sa te ia sa-l vezi si tu pe Edward Cullen stralucind. Dar, stai linistit, descarcam filmul acasa….)
In statul american Oklahoma, orice persoana care se stramba in mod voit la un caine, ajunge la inchisoare sub invinuirea de agresiune asupra celui mai bun prieten al omului. ( Mi se pare corect. Inca din cele mai vechi timpuri, cainii ne apara de pericole, ne conduc daca suntem orbi, cauta prin troiene de zapada vreun ratacit prin munti in locul nostru, toate astea pentru un amarat de os…Macar atat sa facem si noi pentru ei!)
Exista o lege in orasul Oxford din statul Ohio, care interzice oricarei femei sa se dezbrace in fata unei fotografii care reprezinta un barbat. ( Foarte bine! Asta e depravare! Ai un sot. Ai un prieten. O fotografie ar trebui sa ramana o simpla fotografie, nu sa te faca sa te dezbraci. Esti singura? Nu conteaza! E doar o fotografie. )
Legile orasului Willowdale din statul Oregon interzic oricarui barbat care face dragoste cu o femeie, sa injure sau sa blesteme pe durata intregului act sexual. ( Perfect! Adica, cum sa indraznesti sa te legi de numele lui Dumnezeu, sa batjocoresti astfel cele sfinte? Abtine-te , pacatosule)
In timpul oricarui act sexual petrecut in orasul Conorsville din Wisconsin, este interzis de lege ca un barbat sa traga cu o arma de foc in momentul in care partenera sa se apropie de orgasm. ( Mare ti-e gradina, Doamne…Asta depaseste orice capacitate a mea de a incerca macar sa inteleg: De unde pana unde, ce e cu legea asta? Ma face sa ma intreb daca legile astea chiar exista….Daca da, mai mult ca sigur ca cei care le-au inventat au intrat in sala senatului ori bauti, ori putin fumati, ori- nu ma mira- in deplinatatea facultatilor mintale, stralucind de inteligenta)
Orice femeie aflata pe teritoriul orasului Tremorton din statul Utah va ajunge la inchisoare daca face dragoste cu un barbat in interiorul unei ambulante. ( Exista cel putin 2 situatii. 1: esti un bolnav in stare critica. Cum sa te mai gandesti la asa ceva, cum sa mai fii in stare de asa ceva? Locul tau nu e intr-un spital! 2: esti o asistenta sau un doctor. Se presupune ca trebuie sa fii cu ochii pe pacient, sa te asiguri ca nu moare in drum spre spital doar pentru ca hormonii tai o iau razna. )
Pana in prezent, 24 de state americane dau castig de cauza divortului intentat de orice femeie care pretinde ca sotul sau este impotent. ( Nu comentez)
Daca ajungeti cumva in statul american Kentucky, sa nu transportati niciodata cornete de inghetata in propriile buzunare. Exista o lege in vigoare conform careia puteti ajunge la inchisoare pentru aceasta fapta. (….)
In Alabama exista o lege care spune ca nu ai voie sa conduci descult.
In Alaska este interzis accesul cangurilor in frizerii. ( Discriminare! Daca saracul cangur vrea sa se tunda….Ce face? )
In Arizona este legal pentru un barbat sa isi bata sotia, insa acest lucru nu poate fi facut decat o data pe luna. ( Una, dar buna!)
Este interzis in Arizona ca intr-o casa sa existe mai mult de 2 vibratoare. ( Sunt curioasa daca intr-adevar exista cineva…( reprezentant al legii) care sa verifice chestia asta…Si ce se intampla cu vibratoarele in plus…Sunt probe pentru proces? Ceva ca: Inculpata X se face acuzata de detinerea….( avocatul acuzarii arata martorilor “arma crimei”, bine sigilata”) si prin urmare condamnata la....Oare se confisca si celelalte?)
In Washington D.C. singura pozitie sexuala acceptata este cea a “Misionarului”. Toate celelalte sunt considerate ilegale. ( Conform acestei legi, toti cetatenii statului ar trebui or sa plateasca amenzi, ori sa fie inchisi…Toti se fac vinovati de incalcarea unei legi foarte bine gandite!)
In Idaho, daca ai mai mult de 88 de ani, nu mai ai voie sa iti conduci propria motocicleta! ( Tataie, statul te vrea mort, nu cu pletele in vant, pe o Harley Davidson, ai inteles? Nu ma auzi, trebuie sa vorbesc putin mai tare? Poftim, nici nu mai auzi bine! Minunatia asta nu iti mai apartine. Cum, nu am dreptul? Scrie in lege! Plus ca insigna asta pe care o port in piept imi cam da dreptul sa fac orice!)
Arizona: Femeile pot sa umble in sanii goi deoarece acestia nu sunt considerati parti intime ale corpului. ( Vorbim de acelasi stat in care este interzi ca intr-o casa sa existe mai mult de 2 vibratoare….)
Alaska: Este considerata ofensa publica servirea de bauturi alcoolice unui elan ( Am un vis…Visez la o lume in care bietul elan are dreptul sa se imbete, intr-o zi care i-a mers prost, in care a descoperit ca elanita il inseala….)
In Cleveland este ilegal sa conduci un vehicul in timp ce stai asezat in poala cuiva
In Los Angeles, este o infractiune sa lingi o broasca. ( Da…Nu sunt acceptate toate perversiunile! La un moment dat, trebuie sa se traga o linie….Si tu, oricine ai fi, daca lingi o broasca…Ai depasit grav linia asta! )
In statul american Louisiana, femeile nu au voie sa conduca o masina decatatunci cand sotul alearga in fata automobilului cu un steag rosu in mana. ( Nu pot sa mai spun nimic. )
Minessota: . Este ilegal să treci graniţa statului purtând o raţă pe cap.

Si lista ar mai putea continua....
http://www.dumblaws.com/
Avertisment: Acest site poate provoca hohote de ras, involuntare, precum si adevarate crize exentiale, adevarate intrebari "Dar de ce...", fara niciun raspuns.

Dragul meu pulover,
As vrea sa iti cer scuze pentru felul in care m-am purtat cu tine la inceput, cand inca nu te cunosteam, si sa iti multumesc pentru cum ai grija de mine si ma incalzesti in noptile in care imi este frig. Iarta-ma ca nu mi-am dat seama de la inceput de cat de minunat esti. Cine ar fi crezut ca vom ajunge sa ne intelegem atat de bine?
Trebuie sa intelegi….In prima zi cand te-am vazut….Nu mi-ai lasat nicio impresie. Erai doar o bluza groasa, nici frumoasa, nici urata( nici macar pulover nu te poti numi, dar imi place sa te alint asa). Neagra si extrem de simpla: fara buzunare, fara fermoare, fara niciun model. Ai fost fabricat din acel negru anost, care nu spune nimic. Erai pierdut undeva prin dulapul mamei. Imi amintesc si acum cand te-am vazut prima oara…Te-a scos de acolo, s-a uitat la tine cu un chip inexpresiv, neimpresionat, si mi-a spus: “Ia-l tu, poate o sa ai nevoie de el cand mai mergi pe la munte.” De parca nu aveam atatea hanorace si polare menite sa imi tina de cald in plimbarile mele montane! Ce puteam eu face cu o bluza oarecare, neagra? Am ridicat din umeri, te-am luat in grija mea si te-am aruncat pe undeva prin dulap, uitand de tine din prima secunda in care ai devenit al meu. Iarta-ma…Pe atunci nu stiam nimic despre tine.
Zilele treceau, canicula verii ma facea ca atunci cand mai deschideam dulapul, sa ma uit cu dragoste la toate bluzele de iarna, si sa astept cu nerabdare ziua in care materialul lor avea sa imi mangaie pielea…Dar tu erai pe undeva, prin spate, in umbra, nevazut, nestiut, nedorit . Tacut, un articol vestimentar a carui unica dorinta e sa treaca cat mai nebagat in seama de posesor, nu ca acele rochii decoltate ori fuste scurte care stau in dulapurile tinerelor strigand: “Poarta-ma! Poarta-ma! Am sa te ajut sa primesti atentia de care ai nevoie!”. Prin croiala ta, in comparatie cu toate rochiile alea narcisiste, pline de sine, esti plictisitor, deloc sexy si mult prea simplu. ( Pentru restul lumii, dragul meu. Nu te intrista. Pentru mine, dupa ce am ajuns sa te cunosc…Asta e alta poveste)
Pana intr-o zi, cand mi s-a facut foarte frig si am deschis dulapul, cautand ceva cu care sa ma imbrac. Te-am vazut, atunci. La fel de tacut, la fel de simplu, fara sa-mi atragi atentia cu nimic, asteptand cuminte sa-ti indeplinesti menirea de pulovar, dar nu foarte dezamagit de perspectiva de a ramane doar o bluza uitata in dulap. Te-am luat de acolo, de langa toate bluzele dupa care tanjeam vara ( aproape ca am simtit gelozia celorlalte hanorace: “Cum l-ai ales pe asta? Nu te uiti ca nu arata…nicicum?”), si te-am imbracat.
A fost parca o revelatie. Felul in care te potriveai cu pielea mea, in care ma incalzeai…M-am imbratisat, vrand sa imi ingrop cat mai mult degetele in materialul tau, sa descopar din ce esti facut de ma acoperi atat de bine.
Cred ca mi-ai oferit o lectie de viata in ziua aia. Mi-ai aratat ca lucrurile, uneori, sunt mai mult decat ceea ce par si ca nu trebuie sa judeci dupa prima impresie. E ca si cand ai refuza sa mananci o bomboana pentru ca nu iti place ambalajul in care e invelita. Dar e o prostie! Doar pentru ca nu-ti place ambalajul, asta nu inseamna ca bomboana nu ar fi buna. Un ambalaj nu spune nimic despre ce ai sa gasesti dupa ce il desfaci. Si asa, unii oameni prefera sa arunce bomboanele invelite in ambalaje care nu le atrag atentia si poate ca pierd astfel sansa de a gusta multe sortimente minunate. Asa si cu oamenii. Aparentele lor nu pot spune prea multe despre cum sunt, si pana si fata aia inalta si schiloada, o sperietoare de ciori, cu parul cret si pistrui, ori tanara supraponderala de care parca ti-e scarba, parca ti-e mila, sunt mai mult decat ceea ce par, au atatea de spus, daca te-ai opri sa asculti.
Mi-ai dovedit de atunci, constant, ca esti un adevarat prieten.La fel de tacut, astepti sa am nevoie de tine; si, atunci, nu ma dezamagesti niciodata. Ma incalzesti ca si cand in fibrele tale s-ar afla scantei.
M-am privit intr-o seara in oglinda. Eram imbracata in cine stie ce pantaloni…Si te purtam pe tine. Felul in care ma infatisai mie insumi…Posibilele rochii decoltate, ori fuste scurte? Posibilele neglijeuri sexy? Mi-ar arata, incercand sa-mi ascunda defectele si sa le transforme in ceva frumos, ce nu pot fi niciodata. Ar sta pe carnea mea criticandu-ma. Poate ca prin aspectul lor m-ar face sa arat bine, in vazul lumii, dar, in ochii mei, constienta de imperfectiunea trupului meu, ascuns dincolo de ele, m-ar urati. Ar rade de mine: “ Ce faci? Incerci sa pari altcineva, purtandu-ma pe mine?”. Insa tu…Imi mangai imperfectiunea. Nu esti facut ca sa ma faci sa stralucesc, ci sa ma incalzesti. Ma faci sa ma accept asa cum sunt.
Poate ca m-am atasat de tine pentru ca imi amintesti, intr-un fel, de mine, asa cum esti: tacut, pe cat de simplu poate fi un articol vestimentar, fara sa iti doresti sa atragi atentia asupra ta, stand linistit in coltul tau, gata sa ajuti pe oricine are nevoie de tine, si apoi, cand nu mai e nevoie de tine, aruncat, undeva, uitat acolo.
Dar acum, ca te-am cunoscut…N-am sa mai fac greseala asta. Atunci cand o sa vina vara, te voi impacheta frumos si, in zilele in care voi deschide dulapul tanjind dupa racoarea zilelor de iarna, doar la tine ma voi uita.
Cat ma bucur ca esti “o haina de casa”. Ca te pot purta doar in sanctuarul meu…E ca si cand atunci cand te imbrac, ma port pe mine, ca si cand in fibrele tale se afla o particica din mine, pe care nimeni din afara nu o mai poate vedea.
Daca ar fi sa fiu un articol vestimentar…As vrea sa fiu ca tine. Nu vreo rochie eleganta ori vreun costum, sa stau pe un umeras, perfect, nesifonat, sa infatisez lumii un posesor frumos, stralucitor…Ci vreun tricou larg, de casa. Sa fiu purtat in zilele ploioase, apasand peste mine alte cateva bluze, ori in acele zile cand posesorul simte nevoia de a sta in casa, la televizor, uitandu-se la filme sau chiar la desene animate ( cu totii avem nevoie de zile din astea, desi foarte putini o recunosc). Atunci cand trebuie sa faca curatenie. In diminetile cand isi bea somnoros cafeaua si citeste presa. Daca e vorba de vreun posesor pictor, sa fiu purtat de fiecare data cand deseneaza ceva, patat de pete de acuarela. Vechi, dar sa insemn ceva pentru cel care ma poarta. Sa nu ma poata arunca, chiar daca in timp ajung sa fiu acoperit de pete care nu se mai iau la spalat. Sa miros a toate partidele de sex de care posesorul meu a avut parte fara sa se mai dezbrace de mine. Daca destinul meu ar fi sa fiu un articol de imbracaminte, n-as vrea sa fiu ceva elegant, sa-mi cunosc posesorul doar in cadrul spectacolelor, al cinelor la restaurant ori al petrecerilor.N-as sti nimic despre el, asa….As fi ca un ambalaj. Vreau sa se uite la mine si sa vada o parte din sine insusi. Sa-l cunosc in intregime. Fibrele mele sa fie patate de cafea, de mancarea pe care o arunca in aer, uneori, bebelusii, de tot felul de accidente domestice, patate de viata…Pentru ca ma intreb, dragul meu pulovar care nu stie nimic despre ce e viata, cati dintre noi am putea sa iti spunem ( si crezand in asta) ca viata consta in lucrurile astea mici, pe care le uiti imediat….Ca atunci cand astepti, te chinui, vrei, doresti ceva mare, grandios, spectaculos, nu traiesti, vanezi viata si niste vise poate imposibil de atins, dar atunci cand iti bei cafeaua dimineata, cand injuri din cauza ca esti blocat in trafic, cand te bucuri de un rasarit de soare, cand barfesti la o bere cu un vechi prieten, atunci traiesti…Cati dintre noi iti pot spune ca in fiecare zi primim si clipe de fericire marunta, dar si de mici frustrari, ca o balanta care se afla in echilibru.
As adora sa fiu hanoracul unui baiat si sa fiu oferit unei fete, o simpla cunostinta ori persoana iubita, intr-o seara friguroasa. In cazul in care fata e doar o amica, posesorul meu s-ar dovedi un gentleman. In cazul in care ei doi sunt impreuna…Dupa mine, e unul dintre cele mai frumoase gesturi prin care arati ca tii la cineva. Asa ca, in situatia in care fata ar fi la fel de usor de multumit ca mine, mi-ar placea ca o mana delicata sa ma cuprinda, sa stiu ca sunt privit de niste ochi sclipind de fericire, sa incalzesc un trup fragil. Vezi tu, dragul meu pulovar, ai o posesoare usor de multumit. Nu am nevoie de cadouri scumpe, de bijuterii ori de sesiuni de shopping, dar unele mici gesturi din partea celor dragi ma pot entuziasma mai mult decat orice. O imbratisare cand ma astept mai putin de la un vechi prieten, o ciocolata de la persoana iubita, un mesaj de la mama, ori promisiunea unei zile in care m-as putea afla doar in compania lui si a ta…Nu am nevoie de mult ca sa fiu multumita. Ii las pe marii oameni sa se bucure de gesturi mari.
Dragul meu pulover, ma bucur ca te-am intalnit. Lumea asta ar fi un altfel de loc daca toti oamenii si-ar da seama ca au de invatat ceva de la tine: cum sa fie niste prieteni adevarati, ori lectia umilintei. Dar lasa-i pe ei….Eu am invatat ce trebuia sa invat, de la tine, si am sa-ti raman vesnic recunoscatoare pentru asta.
Te las acum…Vreau sa scriu o alta scrisoare, si pentru bucatica de ciocolata care se gaseste mereu pe tava mea…Lucrurile s-ar putea sa devina mai…intense, aici.

Cu drag,
Posesoarea ta micuta si creata