Nu exista termen de comparatie pentru durere. Nu exista: “eu sufar mai mult, el sufera mai putin”. Exista doar durerea. Durerea pierderii cuiva drag, durerea singuratatii, durerea unei boli fizice incurabile, durerea adaptarii la niste schimbari radicale, durerea unei despartiri, durerea dupa un traumatism, dureri false, dureri fantoma, dureri ucigatoare, dureri pe care le uiti, dureri impietrite, dureri fizice inimaginabile, dureri puerile, dureri superficiale. Durerea e ceva ce ne incearca pe toti, la un moment dat. Nu putem trece prin viata, nu putem trai, fara sa o cunoastem. Este un efect, nu o cauza a vietii. Nimeni nu vrea sa sufere, dar nu poate scapa de asta. Exista momente cand ne va ingenunchia trupul ori ne va lovi sufletul. Cand ne va aduce aminte ca suntem oameni, nu zei. Cand ne va tranti la pamant si ne va obliga sa luptam cu ea, de acolo, unde, ghemuiti, singura noastra victorie este inca un minut in care respiram, in ciuda ei. Clipe in care ne va trage pamantul de sub picioare uneori exact cand ne asteptam mai putin. Fiecare om are propriul lui mecanism pentru a o infrunta. Acest mecanism ajunge sa ne defineasca. Nu exista cai corecte sau gresite de a o infrunta, de a trece mai departe. Fiecare face doar ce poate in aceasta lupta. Durerea nu e perversa, nu e necesara, nu te intareste. Nu e perversa, oricat de mult vrei tu sa crezi ca anumite forte ale universului, acea spiritualitate in care crezi ori pur si simplu legile fizicii se aliaza impotriva ta cu o satisfactie sadica, ca sa te faca sa suferi. Nu. Nu esti chiar atat de important. Ea doar se intampla. Nu e necesara. Nu apare ca sa te invete ceva, ca sa te ajute sa evoluezi. Doar apare. Nu te intareste. Uita acel citat care spune: “Ce nu te omoara, te face mai puternic.” Daca te-ar intari, ar insemna ca atunci cand ar aparea din nou, tu n-ai s-o mai simti, nu? Si asta n-a functionat niciodata. Ar trebui spus: Ce nu te omoara, te face mai umil. Ce nu te omoara, iti aminteste ca esti om, doar o carne frageda. In niciun caz nu te acopera de un scut impenetrabil. Ce nu te omoara, te face uneori sa iti doresti sa fi facut asta.
Durerea apare, indiferent de incercarile tale de a opri asta. Indiferent de cat de bogat, sarac, prost, instruit, gras, slab, bun, rau, esti. Apare doar ca sa iti aminteasca ca ar mai trebui din cand in cand sa ingenunchiezi in fata ei, sa o lasi sa distruga ce are de distrus, sa plece, si apoi sa te ridici din nou, stiind ca vei mai trece prin asta, candva, insa fara sa fii speriat de asta. Asta nu e putere, nu e vointa. E demnitate si acceptare.
Iar prin faptul ca uneori spunem: Eu sufar mai mult decat X, habar n-are prin ce trec; el zice ca sufera? Nu se uita ce a trebuit sa indur eu?”, asta inseamna ca mai avem inca multe de invatat, ca durerea inca nu a reusit sa ne invete ca nu accepta termeni de comparatie.