Deschizi ziarul. Vrei sa afli informatii de interes general, de actualitate. De pe prima pagina iti zambeste o duduie in bustul gol, asemenea statuilor grecesti antice. Titluri de prima pagina? “Alina Plugaru porneste maratonul sexual”. “Bianca si Bote au facut sex in masina” etc. Il rasfoiesti, cautand indignat acele articole care relateaza evenimente importante, dar aproape la fiecare pagina dai de tinere in floarea varstei, semi nud.
Bine ai venit in secolul XXI.
Secolul in care pentru fiecare site “normal”, exista trei site-uri porno. In care literele XXX sunt de zece ori mai cautate decat alte cuvinte, ca “Immanuel Kant”, “criza economica”, etc. In care pentru fiecare meserie exista si varianta porno ( aceasta febra a inceput sa devieze si in regnul animal: exista costume de iepuras porno, albinuta porno, pisicuta porno etc. si ridiculizeaza si sistemul religios: vezi calugarita porno). In care,uneori, se inventeaza o noua meserie doar pentru ca varianta ei porno sa invadeze site-urile specific, iar costumul acestiea magazinele de sex-shop. In care mai mult de 50% din adolescentii americani vor sa devina “pizza delivery guy” din cauza filmelor porno vizionate ( de unde cam primesc si toata educatia sexuala).
O educatie gresita, eronata. Care distorsoneaza realitatea. Ce te invata pornografia? Ca toate femeile au picioarele lungi si sanii extrem de mari si sunt dispuse sa faca orice vrea barbatul. Extrem de flexibile, pot adopta orice pozitie a corpului, chiar purtand tocuri de 20 cm. Au o silueta perfecta si pielea fina. Barbatii sunt extrem de bine dotati si pot rezista foarte mult. Nu exista greseli. Totul e perfect.
Ce aduce realitatea, lucrurile astea pe care pornografia le ascunde? Femei mai inhibate, care nu accepta chiar orice. Femei cu celulita. Uneori, inflexibile. Care mai uita din cand in cand sa se epileze. Barbati nu atat de bine dotati, ori cu un corp atletic, duri. Dar toti- femeile mai rotunjoare, barbatii mai molai, au o calitate care ii face superiori acelor staruri porno: sunt REALI. Da, si acei actori sunt reali, dar, trezit-va: niciodata nu se vor afla langa voi acele femei cu cupa D la sutien, si cu picioare care nu se mai termina, gata sa va implineasca toate dorintele, ori barbati dotati si experimentati care sa stie cum sa va faca sa atingeti orgasmul de nenumarate ori. Faptul ca persoanele de langa voi sunt REALE, asta le face net superioare. In filmul “500 Days of Summer”, la un moment dat, anumite personaje au raspuns la felul in care vad ele dragostea, ori si-au descris partenerii de viata. Unul dintre ele, a spus: I guess I just got lucky. Uhm, we met in elementary school, in seventh grade we had the same class schedule, and, uh, we just clicked, you know? …I think technically the “girl of my dreams” would probably have, like, a really bodacious rack, you know. Maybe different hair. Probably—you know, she’d probably be a little more into sports. But um, truthfully: Robyn’s—Robyn’s better than the girl of my dreams; she’s real.” Ironic cum de mii de ani filosofii se chinuie sa dea un sens dragostei,cum vin cu tot felul de definitii metafizice, si pustiulica asta imatur se apropie atat de a exprima ce inseamna sa tii cu adevarat la cineva. Ironic….
Fata asta pe care natura nu a inzestrat-o cu un bust generos si care nu prea este experimentata, care nu indrazneste prea multe…Fata asta e amuzanta, iti gateste si iti calca bluzele, curata dupa tine, e acolo, langa tine, o poti atinge. E carne si oase. Tu preferi sa descarci un film porno si sa te autosatisfaci privind acele actrite bine dotate, in loc sa te duci in pat langa ea si sa incercati, impreuna, sa imbunatatiti lucrurile. Baiatul asta cam impiedicat, care uneori nu stie cum sa-ti trezeasca interesul, baiatul asta te conduce in fiecare zi la serviciu ori la cursuri, desi poate ca e obosit, asta pentru ca fundul tau pretios sa nu cumva sa urce in vreun autobuz, prostul asta iti plateste consumatia si vine cu tine la shopping, asteapta plictisit in timp ce tu te plimbi prin magazine, carandu-ti pungile, si tu? Tu te plangi prietenelor tale de cat de fastacit e uneori, salivezi la fotomodele masculine imbracate doar in boxeri, observandu-se clar dotarea lor. E ca si cand ai avea o masina de mana a doua, cu care te duci in fiecare zi la serviciu, dar vrei sa scapi de ea. Visezi la o masina de lux. Stii totul despre acest prototip. Colectionezi poze. Visezi la ziua in care te vei lauda cu aceasta masina in fata prietenilor tai. Si, intr-o zi, vechea, loiala ta masina, se strica. Cedeaza. Si, atunci cand esti nevoit sa infrunti infernul din RATB ori sa mergi pe jos la serviciu, de abia atunci incepi sa o pretuiesti. Cand nu mai poti face nimic pentru a o recupera. Nu, nu va inteleg, pe voi cei care va plangeti de masinile vechi pe care le aveti si le-ati schimba oricand cu o masina noua. Si apoi, cand in sfarsit obtineti masina noua,dupa un timp va plictisiti de ea, ea devine veche, demodata, si vreti alta…Nu inteleg. De ce va plangeti? Voi macar aveti o blestemata de masina! Eu ma aflu in postura oamenilor care nu au nicio masina, care merg pe jos de fiecare data…Sunt multumita asa, dar uneori ma dor picioarele ca dracu si credeti-ma, as urca in orice masina, fara pretentii.
Pornografia, in linii mari,e suprasaturatie. Exces de nuditate, de goliciune. Ca si consumator, te saturi inca dinainte de a incepe sa consumi. Fie urmatoarea situatie: Te afli la un restaurant ori in fata unui frigider plin. Mancarurile sunt atat de ostentativ prezentate, incat te saturi parca doar uitandu-te la ele, fara sa le gusti. Insa, incepi sa mananci. Chiar si cu burta plina, continui sa bagi in tine, desi ti-e sila sa mananci. Esti un consumator masochist, iti vine sa vomiti, insa nu te opresti, mananci asa, in scarba. Uitati-va, intr-o zi, pe expresiile oamenilor dintr-un restaurant. Nimeni nu mananca de placere, toti fac asta cu scarba. Mai intalnesti din cand in cand un prost in necunostinta de cauza care mananca de placere, si te duci la el si ii explici clar cum e facuta acea mancare, pentru ca el sa o vomite pe tine, scarbit peste poate. Te plangi dupa toate astea ca te roade stomacul ori ca ai cancer. Asa si cu pornografia. Transforma o experienta individuala, pe care fiecare ar trebui s-o traiasca in dormitorul lui, cum o vrea el, natural si simplu, intr-o experienta colectiva, ce trebuie aratata in amanunt. Se pare ca doar Adam si Eva s-au putut descurca fara sa ii invete cineva ce sa faca, urmandu-si un instinct natural, noi, restul oamenilor suntem cam handicapati si avem nevoie sa ne arate niste asa zisi “ profesori”cum stau lucrurile. Atatea carti, atatea filme, atatea poze pentru ce? Pentru ceva ce ar trebui sa fie doar treaba ta? Pe nimeni nu ar trebui sa intereseze cum iti traiesti tu viata intima, e VIATA TA, insa nu se mai tine cont de asta. Barbatii dau raportul la o bere despre prestatiile partenerelor, femeile isi lauda ori isi critica la o mica barfa partenerii. Ma scarbeste chestia asta. Ba mai mult, ma ingrozeste. Da, sunt idealista. N-as fi in stare sa vorbesc despre o asemenea experienta intima cu nimeni. Glume, da. In general, da. Dar cum ma raportez eu la acest aspect al vietii mele- e poate unul dintre cele mai personale lucruri, ceva doar al meu. Dupa mine, o poza cu o tanara imbracata intr-un pulovar larg, ce ii vine pana la genunchi, stand langa un semineu si uitandu-se intr-o parte, zambind misterios, debordeaza de sexualitate, e o explozie de erotism, mult mai mult decat o poza ce arata o blondina dezbracata, cu picioarele larg desfacute, aratandu-si partile intime. In al doilea caz, este vorba despre aceasta suprasaturatie, de excesul de “Hai sa aratam tot”. Erotismul unei poze se naste de acolo unde incepe curiozitatea celui care priveste. Cand vrei sa stii mai mult, cand te intrebi, cand luminile si umbrele cad in asa fel pe un corp acoperit de un prosop, de exemplu, incat tie ti se trezeste pofta, tocmai din cauza ca trebuie sa descoperi, sa-ti imaginezi mai mult. Erotismul unui film se naste din acele scene filmate pe semi-intuneric, iar o poveste erotica este cu atat mai reusita cu cat ascunde cat mai multe. Prefer erotica pornografiei, chiar daca poate ca este doar o varianta mai stilizata, mai ingrijita, in care nu se pune accentul pe subiect, ci pe decor, lumini si umbre, mesajul transmis. Dar macar erotica nu dezvaluie totul: de fapt, cu cat ascunde mai mult, reusind sa trezeasca dorinte, cu atat filmul, poza, cartea, respective sunt mai reusite.
Vreau sa clarific: nu critic in intregime pornografia. Din cand in cand, e sanatoasa. Aceste randuri sunt o critica adusa pornografiei in exces…Insa, cum oamenii nu mai stiu cand sa spuna: “Stop, asta e limita”, sunt mai multe cazurile in care pornografia capata o importanta exagerata in viata anumitor oameni, decat acele cazuri cand este considerata doar o sursa de condimentare a vietii sexuale, ceva de citit intr-o zi ploioasa, de vazut ocazional, cand te plictisesti.
Cum am mai afirmat mai sus, sunt constienta ca atitudinea mea este idealista, peste masura. Insa, sunt destul de realista incat sa-mi dau seama ca nici intr-o suta de ani, nimeni nu va schimba impactul pe care a ajuns sa-l aiba pornografia asupra societatii in general si a formarii anumitor indivizi in particular. Sexul vinde cel mai bine. Nu-l gasesti la tine in dormitor? Nicio problema. Il gasesti pe rafturile magazinelor ori pe mii de site-uri. Nu te ingrijora, nu e panica. De ce sa aprecizei o lucrare care nu dezvaluie tot? Sa-ti pui mintea la contributie? Scriitorul C. S. Lewis afirma ca: “ Nu ai un suflet, esti un suflet. Ai un trup”. Pare greu de inteles pentru noi asa ceva! E mai usor sa ne purtam ca si cum am fi un trup, si sufletul a venit doar asa, in vizita,e mai usor sa ne ocupam de placerile trupesti si sa lasam sufletul sa se atrofieze. Sa ajungem sa spunem ca, de fapt, nu noi avem un trup, ci trupul ne are pe noi.
Era mai usor cand credeam ca industria porno e amuzanta si aveam o cu totul alta parere ( de altfel, asta a fost pana nu demult). Dar, cred ca am mai crescut putin, si ma intreb cand s-a intamplat asta. Parca a fost ceva…Brusc. M-am trezit, intr-o zi, si toate convingerile mele au fost date peste cap. Toate opiniile mele, ce erau ca o casa subreda…au cedat. La inceput, m-am infuriat. Mi-era frig si nu mai aveam casa. Apoi, mi-am dat seama ca fiecare piatra a acestei case, incepand de la temelie pana la acoperis, a fost adaugata de altcineva…Societate, cunostinte…Ca aia nu era casa mea, era casa in care ma adopasteam datorita altora. Si asa, am decis sa raman pe drumuri o vreme, sa incep sa imi construiesc, cu sudoarea fruntii mele, propria mea casa. Se prea poate sa ajunga o coliba darapanata, inconjurata de vile luxoase, se prea poate sa aiba floricele si alte prostii antice, dar va fi casa mea. Si-mi va lua mult timp sa o construiesc.
Era mai usor, inainte, dar, dupa cum a afirmat si John Stuart Mill, e mai bine sa fii un Socrate nefericit decat un porc satisfacut. Aleg calea lui Socrate.
genial :)
RăspundețiȘtergere