Draga bucatare...

Draga bucatare,
Sa nu crezi ca imi place gustul mancarii pe care mi-o oferi, doar pentru ca o mananc. Inghit, pentru a nu muri de foame. Mancarea asta lipsita de orice gust, de plastic.
Stau la cantina, la coada uriasa, cu platoul in mana, si astept sa comand ceva. Noi, toti consumatorii, credem ca iti comandam ce vrem…Dar adevarul este ca tu parca ai intrat in creierul nostru si invarti niste rotite pe acolo. Cuvintele noastre sunt ceea ce vrei tu sa auzi. Cumparam ceea ce promovezi cel mai bine: o mancare din plastic, fara gust. Nu stii deloc sa gatesti. Si noi, in loc sa ne mobilizam si sa te invatam cum sa ne gatesti, pentru ca asta este de datoria noastra, sa formam un bucatar priceput intr-o lume care are nevoie de asta, noi ce facem? Ne batem pe mancare. Tragem cu mainile tremurand de platourile altora, poftind dupa o mancare care ne dezgusta, doar ca sa avem burtile mai pline decat oamenii care stau in rand cu noi. Ne calcam in picioare, la propriu, totul pentru o portie in plus de friptura. Vedem unii consumatori cazuti la pamant, otraviti de mancare, si continuam sa devoram mancarea lui. Se pare ca ne e imposibil sa impartim din portia noastra. Aplicam legea jungle, desi ne aflam doar intr-o cantina.
Bogatii primesc portii duble. Saracii uneori nu primesc nimic. Suntem blocati in cantina asta. Sigur, mai sunt si aceia care nu pot digera deloc ce oferi tu. Le distruge organismele, le arde limba. Nu sunt carbohidrati, sunt ca niste lame taindu-le stomacul pe interior. Ei iti scuipa imediat mancarea in fata si iti cer sa le gatesti ceva bun. Apoi, cand tu le intinzi alt platou, cu o mancare la fel de proasta, scuipa din nou. Enervat pe ei, vrei sa ii dai afara din cantina, dar ei deja au plecat, inainte sa strigi “Iesi de aici!”.
Sunt condamnati, mai mult de ei insisi, sa nu mai intre in cantina. Sunt proprii lor bucatari. Sunt poate singurii oameni care gusta ceva bun.
Draga bucatarule, crezi ca poti sa inveti sa gatesti? Crezi ca poti, macar odata, sa imi dai sa mananc ceva bun? Vezi tu, eu nu am curajul sa-ti scuip in fata mancarea, pentru ca asta ar insemna automat exilul meu. Iar asta e o situatie ce se poate incheia in 2 feluri. Pentru ca nu toti oamenii de “afara” traiesc fericiti. Unii dintre ei au murit de foame, pentru ca nu au putut sa invete sa gateasca.
Te poti stradui, macar? Mi-e foame.

Cu drag,
Un consumator