Day 11: Your siblings

Love my lil’ stick, my annoying shadow, the reason of my life, my scarecrow, the reason why I sometimes cry when I’m angry and I get out of bed when I don’t want to….I will always be there for you. Friends come and go, but you’ll be my best friend, my partner in crime, my most devoted defender….We’ll laugh over beers, and when I’ll feel sad, you will kick me out of my house and grab me to a bar, and buy me drinks and then take my drunk ass home. When everyone will say “You look pretty today”, you will laugh hysterically, because you know me better than that. In fact, you’ll probably know me better than everyone else. We will fight a lot, this will never change…That is…Us. But when someone will hurt you, you know- that person….Is in serious danger. When nobody will believe in you anymore, I will be there, listening to your story and giving you wings when you can’t fly. I will carry you when life will become too hard, just as you will carry me anytime I stumble and fall. I will be everything you need. Now, you’re a little one, but, when you’ll grow….You’ll be my best friend. We’ll gossip at 12:00 A.M, (dressed in pajamas, looking absolutely disgusting) about everything, about our problems and lacks ( of money, love, or sex), and we’ll end up arguing, because we are different and we will have different views, but, at one point, we will look at each other and say something like: Damn, you’re right!”, and then, we will know that, after all, we are sisters. You will take me with you at shopping exactly in that moment when I want to stay in front of the TV, with a bowl of ice cream, and you will ignore my sarcastic remarks and my annoying muttering. Even if you will be miles away, I will call you every night to hear you say : Good night!. But I’d like to live with you, to cook together some not comestible food, to fight about who’ll clean up…And stuff like that. There’s only one person that I hug when I’m feeling like breaking her neck…You. My little sister, forever.

Day 10: What you wore today

Iar o tema fara niciun sens, ca cea cu mancatul :))

Pantalonii negri si o bluza verde ( plus la ora de sport pantalonii de trening si un tricou rosu).

Day 09: Your beliefs

Credintele mele? Sunt o idealista, asa ca toate credintele mele sunt doar niste prostii cu floricele intr-o lume de-a dreptul putreda.

Cred ca toti suntem egali, indiferent de statutul social si de cum aratam..Dar nu egali in fata vietii. Oricat de idealista as fi, nu sunt atat de oarba incat sa cred ca toti suntem egali in fata vietii, inegalitatile dintre oameni sunt evidente…Insa toti suntem egali in fata mortii. Asta e credinta mea.

Cred ca daca faci un rau, oricat de ingenios ai fi in a-ti ascunde fapta, vei plati cumva pentru asta, pana la urma. Cred asta nu fiindca asa ar trebui sa cred din cauza dogmelor pe care Biserica incearca sa le impuna tuturor, ci pentru ca, dupa mine, asa e natura, orice actiune are si consecinta ei, orice fapta aduce dupa sine si rasplata ei.

Cred ca ar trebui sa fim mai intelegatori, sa promovam pacea, nu razboiul.

Cred ca ar trebui sa ne oprim din a-i judeca pe altii si sa ne preocupam mai mult de propria persoana.

Cred in puterea bunatatii, in forta salciei, in stoicismul ierbii care se apleaca in fata furtunii

Astea sunt doar un manunchi firav din buchetul meu de credinte stupide.

Day 08: A moment

Cand am ajuns pe varful Peleaga
Nu gasesc cuvinte prin care sa exprim acea senzatie minunata….Ori sa descriu peisajul acela, un colt de rai in tarisoara noastra.
A fost un moment perfect.
M-am simtit cu adevarat calma, impacata cu mine insami, a fost o experienta intr-un fel cathartica…Timpul, departe de a se opri in loc, curgea in ritmul care trebuia…M-am simtit o biata farama de viata ce putea atinge soarele.
Dupa efortul depus, am avut cu totii parte de o scurta pauza, am motait, am mancat, am facut poze, l-am ascultat pe Codin vorbind despre varfurile din jur si despre avalanse si echipamente montane…A fost o jumatate de ora-o ora perfecta, din viata mea.
Pentru ca atunci cand esti pe varful unui munte, esti…altfel. Mai usor. Ai lasat in urma ta toate problemele. Acolo, sus, nu te mai poate atinge nimic. Respiri aer curat. Esti mai generos. Prin efortul depus, iti incerci trupul si isi cureti sufletul. Cine are nevoie de terapie, dupa ce descopera cat de bine e sa urci pe munte, nu pentru a ajunge in varf, ci pentru drumul in sine, pentru ca esti ciudat de viu cand faci asta, dar apoi, cand ajungi pe varf, sa iti dai seama ca tot urcusul a meritat cu adevarat? Urcatul pe munte e una dintre cele mai bune terapii.
Da, nu gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie acest moment. Senzatia in sine e mai puternica decat orice ai putea spune dupa despre ea. E ceva ce trebuie trait, nu despre care sa povestesti dupa.

Day 07: Your best friend

Pentru…Nici eu nu mai stiu exact…Aproximativ 10 ani de prietenie. Pentru ca nu mai imi amintesc cum a inceput totul, cum am ajuns sa fim prietene. Pentru toate amintirile din copilarie pe care le impartim. Pentru ca esti singura care nu imi spune “Vio”, nu pot nici macar sa imi imaginez cum ar fi sa imi spui “Vio”, dar nu ma simt alta persoana cand sunt cu tine, ci dimpotriva, atunci poate ca ma simt cu adevarat eu.
Pentru ca am invatat ca desi exista perioade in care nu cu intentie, ci pentru ca iti spui “”Lasa mai bine maine” nu mai dai un mesaj ori un telefon, uneori asta nu aduce instrainare. Si pentru ca mi-am spus, acum ceva timp, ca nu voi mai lasa sa se intample asta. Pentru ca atunci cand sunt alaturi de tine ma simt cumva in siguranta, pentru ca nici nu trebuie sa iti spun ce probleme am, ca atunci cand imi demonstrezi inca o data cat de puternica si ambitioasa esti, parca am certitudinea ca imi pot si eu rezolva problemele, candva. Pentru ca tu esti dovada vie ca un prieten nu trebuie sa iti spuna totul.
Ori poate doar pentru ca aflu, de fiecare data ne vedem si ma gandesc ca te cunosc de cand erai de o schiopa ca exista anumite lucruri pe care timpul nu le distruge. Or, pentru mine, nu exista un lucru care sa imi aduca atata multumire sufleteasca decat sa stiu ca in cursa asta nebuna care se numeste viata unde timpul creeaza si distruge totul dupa bunul plac, fara ca noi sa putem face ceva impotriva asta, exista ceva stabil, ca un munte care nu poate fi erodat intr-o imensitate de desert unde oamenii ratacesc de colo colo ca niste fire de nisip. Esti muntele din desertul unde ratacesc, numit viata.

Day 06: Your day

Nici nu stiu de unde sa incep....
A fost una dintre cele mai reusite zile de nastere la care am fost invitata, tocmai pentru ca a fost altfel, pentru ca a implicat si efort, nu doar distractie; dar si in acele momente de efort, nu simteai neaparat ca urci pe munte, cat buna dispozitie a prietenilor, care te molipsea.
Bun. M-am trezit pe la 04:30 A.M, m-am pregatit de drum, si apoi am plecat la gara, unde urma sa aiba loc intalnirea. Drumul pana la Azuga a fost unul plin de mancare,poze, suprize pentru sarbatoriti,tricouri cu minioni, si de asemenea un joc de macaua cu surprize pentru cei care pierdeau ( cu ocazia asta, am invatat si eu a cincea strofa din Luceafarul, multumesc, guys...Perversa strofa, pervers poet :)) ) Ceea ce m-a impresionat foarte mult a fost "scrisoarea" din partea lui Ocu si Mihaita pentru fiecare dintre noi. Avand un aspect ce imi aducea aminte de vechile perioade in care oamenii comunicau astfel, il consider a fi un gest foarte dragut.
Apoi, au urmat nelipsitele poze de dinainte de a urca, poze care ne aratau debordand de energie si de dorinta de a ne distra...Pe parcurs, s-au mai schimbat lucrurile...
Urcusul? Nu a fost foarte greu, desi recunosc ca erau unele portiuni in care imi venea sa injur personal biata panta care nu avea nicio vina ca se afla acolo. Bineinteles, au existat si opriri, de dezechipari,de facut poze, de echipari, de cautat gustari etc. In tot timpul acesta, noi,invitatii, nu stiam cabana la care ne vom opri.
Dupa un lung drum de urcat si coborat, am ajuns la locul unde ni s-a pregatit o surpriza, din nou. O orientare aparte. Mi-a placut foarte mult ideea de a organiza echipe, de a da fiecarei echipe un punct unde sa ajunga, unde sa caute indiciul pentru a gasi un cuvant ce desemna un punct trecut pe harta Bucegilor, cuvant format din anumite litere ale numelui fiecarui membru al echipei. Surpriza si mai mare a fost si faptul ca in saculetul cu numele nostru se aflau citate "personalizate", special alese pentru fiecare. Ajuns la acest moment, trebuie sa spun ca felul in care citatul ales pentru mine ma caracterizeaza m-a lasat uimita. Iarasi, acest joc bine gandit si la care sarbatoritii nostri "Minioni" chiar au muncit diferentiaza aceasta serbare a zilei de nastere de restul serbarilor.
Dupa ce am terminat acest joc, am coborat spre cabana Gura Diham. Acolo, s-a tinut "masa festiva". Discutii interesante, glume, poze, muzica de munte...Toate acestea au contribuit la crearea unei ambiante perfecte.
Drumul spre gara din Busteni a fost putin mai linstit. Atat de mult mi-a placut aceasta zi, incat nici faptul ca in tren in drum spre casa m-am simtit putin rau nu a putut sa imi strice ziua. Mi-am revenit cand am mancat o bomboana cu lichior, foarte foarte buna...:))
Si iata-ma, ajunsa acasa, bucuroasa ca in aceasta zi a lunii "sarcina mea" a fost sa povestesc despre cum mi-am petrecut ziua.
Cum mi-am petrecut-o? Am aflat ca exista si alte moduri de a-ti organiza aniversarea, am ajuns mai aproape putin de a intelege ca micile momente conteaza in viata, am fost inspirata in moduri pe care poate acum nu le inteleg, inspirata de a scrie anumite lucruri, de a asculta anumita muzica, de a accepta anumite evenimente pe care nu le pot schimba.
Da, nu stiu cu ce sa incep pentru ca nu gasesc cuvintele pentru a exprima cat de mult mi-a placut ziua de azi.

La multi ani, Minionilor!

Day 05: Your definition of love

Am sa vorbesc despre iubire, in general.
O definitie, a mea? De sute, mii de ani, filosofii, inteleptii, aproape fiecare scriitor, au incercat sa dea o definitie acestui sentiment.
Credinta mea? Cand iubesti, chiar si un lucru, pentru ca oamenii se pot atasa si de lucruri, viata ta capata un sens. Ne depasim cumva biologicul.
Iubirea nu inseamna sa fii orb in fata defectelor persoanei pe care o iubesti. Dimpotriva, le vezi chiar foarte clar, dar le accepti, pentru ca ele o fac pe acea persoana ceea ce este.
Iubirea inseamna sa accepti o persoana exact asa cum este. Iti iubesti fratele, mama, un amic, catelul, iubitul, nu iubesti persoana care ai vrea sa devina.
Iubirea inseamna sa ierti.
Iubirea inseamna sa iti deschizi inima in fata celorlalti, stiind ca va exista riscul sa fii ranit.
Iubirea e ca atunci cand esti in largul marii pe timp de furtuna si stii ca te vei ineca, insa te lasi dus de valuri, pentru ca esti constient de faptul ca in prapastia unde vei ajunge e mult mai bine decat sa te lupti pentru o gura de aer.
Iubirea e atunci cand vrei sa ii spui unui om la care tii niste vorbe care il vor rani cu adevarat, si astfel preferi sa taci, sa ingropi vorbele alea in tine insuti.
Iubirea e cand poti sa te arati exact asa cum esti in fata fratelui, mamei, unui amic, catelului, iubitului. Cand renunti la orice fel de masca, cand orice fel de masca nu i-ar putea pacali.
Iubirea e atunci cand renunti la egoism.
Iubirea e atunci cand sti ca te poti purta ca cel mai mare idiot si oamenii pe care ii iubesti nu se vor supara.
Iubirea e atunci cand te poti enerva pe o persoana. Nu te poti enerva cu adevarat decat pe oamenii pe care ii iubesti.
Iubirea e atunci cand vine din ambele parti. Pentru ca nu doar intr-un cuplu, ci in orice fel de relatie poate exista un om care sa iubeasca mai mult si altul care sa iubeasca mai putin. Or, aceste relatii sunt pseudo-relatii.
Iubirea e atunci cand poti raspunde unui apel din partea unui om pe care il iubesti chiar daca te suna la 3.A.M si tu ai avut cea mai proasta zi din viata ta si n-ai chef de nimic.
Iubirea e de fiecare data cand sora mea ma insulta mai rau decat ar putea-o face oricine si cand sunt plecata mai mult timp plange dupa mine.
Asta e iubirea.