Am scris niste cuvinte, la intamplare, pe niste foite, apoi am tras la sorti din mormanul de foite, pentru a stabili ordinea acestora...Si a iesit "poezia" asta. Asta se intampla cand nu faci ore aproape deloc la scoala, si te plictisesti...
Se inapoia pestera timid, ciudat.
Ars, misterios, magia picura.
Lumina plange; se descompune.
Stranuta stralucitor tarele paianjen.
Intunericul se catara etern.
Umbra, zambet, se nasc,
Emanand nori.
Noua ( mie si colegei mele de banca...impreuna am "compus"asta, fiecare scriind anumite cuvinte pe acele foite") ni se pare dubioasa poezia. Nu ii putem gasi niciun sens, dar tocmai asta era ideea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu