Am o minte creata, incurcata rau de tot. E haos in capul meu. Intr-o secunda sustin ceva, in urmatoarea secunda imi dau seama ca exista totusi si o alta alternativa, si voi spune: “Dar, totusi…” Ideile pe care le am majoritatea timpului sunt ca zece mii de chinezi ( vreo 3-4 familii reunite), inghesuiti intr-un restaurant. Fiecare comanda ce vrea, dar nimeni nu cere ceva din meniu. Urla toti deodata. Ideile astea, nu sunt nici pe departe maladive, psihotice, periculoase, ci doar utopice. Nu le pot exprima in mod clar, pentru ca nici eu nu stiu exact ce vreau, dar sunt imposibil de transpus in realitate. E ca si cand ar fi fabricate dintr-o substanta care, in contact cu realitatea, explodeaza. Ramane doar fumul de care trebuie sa am grija. Din cand in cand, mai apare cate o idee care nu este alergica la realitate, ori care are un anumit contur. Cand prind o astfel de idee, nu o las pana ce nu o fac sa comande ceva ce poti gasi in meniu. Dar, in majoritatea cazurilor, sunt mai rapide decat mine si foarte obraznice. Nu ma lasa sa le modific, sa le dau un anumit fond. Exagereaza, toate. Nu-i de mirare ca realitatea le da un picior in fund.
Dar eu le primesc inapoi, ca pe niste copii ratacitori, pe toate, desi nu m-au ascultat deloc, si le consolez, zicandu-le ca intr-o zi, vor fi intelese. Intr-o zi, cand nu imi vor mai scoate limba, cand nu vor mai fugi de mine si ma vor lasa sa le inteleg, sa le prelucrez si apoi sa le expun intr-un mod potrivit. La urma urmei, acele idei care m-au lasat sa ma joc cu ele…Au placut.
marți, 27 aprilie 2010
duminică, 25 aprilie 2010
"Esti asa rea...Ce vrei de la mine? De ce nu esti niciodata multumita? Orice as face, te uiti la mine cu ochii astia reci. Tot ce vreau e sa ma observi! Tot ce am facut...Tot ce voi face pana ce voi muri e ca tu sa ma observi si sa ajungi sa ma iubesti. Am nevoie de iubirea ta...Nu pot sa iubesc pe nimeni daca nu obtin aprecierea din partea ta, daca tu nu ma lasi sa fac asta. Ei toti spun ca ura e fierbinte. Dar tu esti atat de rece...Nu e nimic fierbinte in tine. Simt ura ta ca o bucata de gheata care-mi strapunge inima. Ce vrei sa mai distrugi? Nu e nimic acolo, din cauza ta, din cauza ca tu ma consideri un esec, o mizerie. Spune-mi, te rog, ce trebuie sa fac pentru ca tu sa fii multumita de mine. De ce ma urasti? Doar iubirea ta imi poate hrani sufletul. Mi-e atat de foame...Te rog, hraneste-ma! Uita-te la mine si invata sa iti placa ceea ce vezi, pentru ca asta e tot ce vei primi!"
Imaginea din oglinda o privea la fel de rece. De cand se stia, reflectia ei o urase. Ura asta ucidea, incet, toate incercarile ei de a iubi pe altcineva. Ii soptea cuvinte veninoase: "Nu te las. Uita-te la tine...Daca nu te poti iubi pe tine, cum vrei sa poti iubi pe altcineva?". Asta era: se ura.
A inceput sa rada.
- Ma urasti? Ei bine, niciodata nu ma vei uri atat de mult pe cat te urasc eu! Nu ti-ai dat seama de asta? Dar ura mea...Chiar este fierbinte! E ca un venin care imi curge in vene. Vreau sa te distrug, si doar felul in care te uiti la mine spunandu-mi din priviri: "Ce esec uman!" m-a oprit pana acum. Tot timpul asta in care am vrut ca tu sa ma iubesti...Te-am urat. Poate ca iubirea ta ar ucide, incet, asta...Acum nu vreau. Acum, ura imi mangaie sufletul! Ma face sa simt ceva..Ai simtit vreodata ceva? Nu. Esti o stana de piatra.
A mangaiat incet suprafata rece a oglinzii. Oare nu exista nicio cale sa trezeasca acea reflectie? Oglinda era ca o poarta care o tinea inchisa acolo, inchisa si moarta.
A inchis ochii. Niciodata nu isi dorise ceva mai tare ca atunci: o confruntare cu propria persoana. Dorinta asta era ca lava unui vulcan. O ardea pe dinauntru. Daca ar fi erupt, oare ar fi ars intreaga lume?
Cand a deschis ochii, propria-i reflectie o privea, de undeva din umbra, cu un zambet pe chip. O asemenea dorinta nu putea ramane neimplinita. Isi dorise asta cu acea forta de nedescris, forta exploziei care a creat Universul.
- Nu ai inteles niciodata, nu? a intrebat-o acea imagine, care era infiorator de frumoasa. "Nu pot ajunge asa niciodata!" si-a spus, admirand acea aparitie. "Asta..nu poate fi eu."
- Esti singura care uraste aici...Mereu te-am iubit. Nu ai simtit asta, fiindca ma urasti atat de tare, incat ai lasat ca asta sa te controloze.
- Esti...perfecta. Asa cum esti acum...Nu te pot uri!
- Iti place ceea ce vezi, nu?
Cum sa nu-i placa? Era o fata incredibil de frumoasa, cu parul mai lung si mai bogat decat al ei, cu acelasi chip, dar cu un corp fara niciun defect.
- Vrei sa ajungi asa, nu? Cand te vei trezi? Nu are rost. Te vei transforma in praf, indiferent de cum arati, indiferent de cum traiesti. Incercarile tale de a gasi un sens? Sunt inutile. Ma amuza. Nu exista un sens, draga mea. Existi, doar atat.
Aceea aparitie dumnezeiasca a disparut. Reflectia ei nu era altceva decat acea imagine din oglinda pe care o ura, imaginea aceea imperfecta, plina de defecte, un esec. Un monstru s-a trezit in ea atunci, la vederea acelei reflectii. "Asta sunt eu? Nu ma pot suporta asa. Nu te pot distruge pe tine, esti o iluzie, dar pe mine...Pot sa fac orice."
- Despre ura asta vorbesc, draga...Cum te uiti la mine! Vino...
Imaginea aceea, prizionera care evadase din oglinda, tinea in mana un cutit. A alergat spre ea. Voia sa ii arate cat de mult o ura, lovind in sine.
A disparut, chiar atunci cand a ajuns in fata ei. S-a evaporat, ca si cand nici nu ar fi fost acolo.
- Unde esti? a strigat. Am sa-ti arat cat de mult te urasc! Am sa-mi infing cutitul ala drept in inima, si am sa te acopar cu sangele asta blestemat!
Era o liniste de gheata in jurul ei, si un intuneric care parca ucisese orice alta urma de viata. Brusc, cineva ii lipeste lama rece a cutitului de gat. O strangea de maini cu o singura palma. Nu se putea elibera. A auzit propria-i voce soptindu-i in ureche:
- Nu..Nu am sa te las sa faci asta.
A aruncat cutitul la picioarele ei.
- Draga mea...
Cu cata dragoste soptise asta! Cum o putea iubi? Ea nu se iubise niciodata.
Respira incet in spatele ei. Se simtea ca si cand un paianjen ii umbla pe spate.
- Cand ai sa intelegi ca imperfectiunile astea te fac o persoana unica? Nu ai de ce sa-ti fie rusine de propria persoana, de trupul tau. Esti unica. Nimeni nu mai e ca tine. Trupul tau, oricum ar fi, e o opera de arta. E atat de imperfect, dar atat de...Al tau.
- Mi-am spus asta de atatea ori...Dar ma minteam. Sunt doar niste minciuni.
- Trebuie doar sa crezi in ele!
A inghetat atunci cand Ea ( cum o putea numi? Imaginea din oglinda, reflectia ei, propria persoana? ") si-a lipit buzele de gatul ei.
- Nu ma atinge...Mi-e scarba de tine! a soptit, cu o voce tremuranda.
- Mie nu! a raspuns Ea, si, ca si cand asta era tot ce conta, a inceput sa ii desfaca nasturii de la bluza pe care o purta, in timp ce o saruta pe gat.
Nu se mai putea misca, desi si-ar fi dorit sa o indeparteze si apoi sa o ia la bataie, chiar daca era doar o iluzie. Voia sa o faca sa urle de durere, sa o loveasca cu toata furia ei, sa o desfigureze cumva. Nu ar fi putut iubi decat imaginea aceea perfecta, care disparuse. De Ea ii era scarba. Daca ar fi putut sa puna mana pe acel cutit...Cat de cald ar fi fost sangele ce ar fi acoperit-o apoi! Cat de binefacator...Cum i-ar fi bagat cutitul in maruntaie, cu o disperare animalica, cum sangele Ei i-ar fi stropit hainele si fata!
- Pleaca! a spus,atunci cand Ea, dupa ce i-a dat bluza jos, a inceput sa-si plimbe degetele pe carnea ei, carnea aia pe care o ura atat de mult...Era lipsita de aparare, si ura asta mai mult decat orice. Daca totul era doar un vis, de ce nu o putea infrunta? Ea ar fi trebuit sa detina controlul, doar era visul ei.
"Ea" a inceput sa rada.
- Asta e visul meu! Pleaca! a repetat, cu un glas putin mai hotarat.
- Atunci, hai! Distruge-ma! Daca iti doresti asta intr-adevar...Nimic nu te va putea opri. Hai, elibereaza-te si pune mana pe cutit, daca asta vrei...E visul tau, tu controlezi totul aici.
A incercat sa se elibereze din stransoarea Ei, dar mainile Ei parca erau de fier. Nu putea sa faca nimic.
- Vezi? a continuat Ea. Nu poti sa pleci!
Poate ca nu putea sa plece, dar chiar isi dorea asta. Degetele Ei parca erau acoperite de un fel de otrava, parca erau niste urzici. Ii framanta abdomenul, si ea parca simtea cum o inteapa niste urzici. Nu ii placea asta. Nu putea sa-i placa nimic din ce ar fi facut Ea.
- Nu m-ai chemat doar ca sa ma uit la tine! Puteam face asta si prinsa in oglinda.
- Ce vrei?
- "Doar iubirea ta imi poate hrani sufletul. Mi-e atat de foame.."
Parca o lovise drept in inima cu un cutit cu varful otravit. Gandurile ei cele mai ascunse...Ea le stia. Ea stia totul. Nu avea cum sa Ii ascunda nimic. Nu si-a dat seama ca plange decat atunci cand a simtit lacrimile cazandu-i pe obraz. S-a muscat de buza, pentru a nu urla de neputinta, pentru a nu Ii arata cat de slaba este.
- E doar un vis...a repetat, cu glasul stins.
- Mai mult ca sigur. Dar o sa fie cel mai frumos vis pe care l-ai avut pana acum.
Imaginea din oglinda o privea la fel de rece. De cand se stia, reflectia ei o urase. Ura asta ucidea, incet, toate incercarile ei de a iubi pe altcineva. Ii soptea cuvinte veninoase: "Nu te las. Uita-te la tine...Daca nu te poti iubi pe tine, cum vrei sa poti iubi pe altcineva?". Asta era: se ura.
A inceput sa rada.
- Ma urasti? Ei bine, niciodata nu ma vei uri atat de mult pe cat te urasc eu! Nu ti-ai dat seama de asta? Dar ura mea...Chiar este fierbinte! E ca un venin care imi curge in vene. Vreau sa te distrug, si doar felul in care te uiti la mine spunandu-mi din priviri: "Ce esec uman!" m-a oprit pana acum. Tot timpul asta in care am vrut ca tu sa ma iubesti...Te-am urat. Poate ca iubirea ta ar ucide, incet, asta...Acum nu vreau. Acum, ura imi mangaie sufletul! Ma face sa simt ceva..Ai simtit vreodata ceva? Nu. Esti o stana de piatra.
A mangaiat incet suprafata rece a oglinzii. Oare nu exista nicio cale sa trezeasca acea reflectie? Oglinda era ca o poarta care o tinea inchisa acolo, inchisa si moarta.
A inchis ochii. Niciodata nu isi dorise ceva mai tare ca atunci: o confruntare cu propria persoana. Dorinta asta era ca lava unui vulcan. O ardea pe dinauntru. Daca ar fi erupt, oare ar fi ars intreaga lume?
Cand a deschis ochii, propria-i reflectie o privea, de undeva din umbra, cu un zambet pe chip. O asemenea dorinta nu putea ramane neimplinita. Isi dorise asta cu acea forta de nedescris, forta exploziei care a creat Universul.
- Nu ai inteles niciodata, nu? a intrebat-o acea imagine, care era infiorator de frumoasa. "Nu pot ajunge asa niciodata!" si-a spus, admirand acea aparitie. "Asta..nu poate fi eu."
- Esti singura care uraste aici...Mereu te-am iubit. Nu ai simtit asta, fiindca ma urasti atat de tare, incat ai lasat ca asta sa te controloze.
- Esti...perfecta. Asa cum esti acum...Nu te pot uri!
- Iti place ceea ce vezi, nu?
Cum sa nu-i placa? Era o fata incredibil de frumoasa, cu parul mai lung si mai bogat decat al ei, cu acelasi chip, dar cu un corp fara niciun defect.
- Vrei sa ajungi asa, nu? Cand te vei trezi? Nu are rost. Te vei transforma in praf, indiferent de cum arati, indiferent de cum traiesti. Incercarile tale de a gasi un sens? Sunt inutile. Ma amuza. Nu exista un sens, draga mea. Existi, doar atat.
Aceea aparitie dumnezeiasca a disparut. Reflectia ei nu era altceva decat acea imagine din oglinda pe care o ura, imaginea aceea imperfecta, plina de defecte, un esec. Un monstru s-a trezit in ea atunci, la vederea acelei reflectii. "Asta sunt eu? Nu ma pot suporta asa. Nu te pot distruge pe tine, esti o iluzie, dar pe mine...Pot sa fac orice."
- Despre ura asta vorbesc, draga...Cum te uiti la mine! Vino...
Imaginea aceea, prizionera care evadase din oglinda, tinea in mana un cutit. A alergat spre ea. Voia sa ii arate cat de mult o ura, lovind in sine.
A disparut, chiar atunci cand a ajuns in fata ei. S-a evaporat, ca si cand nici nu ar fi fost acolo.
- Unde esti? a strigat. Am sa-ti arat cat de mult te urasc! Am sa-mi infing cutitul ala drept in inima, si am sa te acopar cu sangele asta blestemat!
Era o liniste de gheata in jurul ei, si un intuneric care parca ucisese orice alta urma de viata. Brusc, cineva ii lipeste lama rece a cutitului de gat. O strangea de maini cu o singura palma. Nu se putea elibera. A auzit propria-i voce soptindu-i in ureche:
- Nu..Nu am sa te las sa faci asta.
A aruncat cutitul la picioarele ei.
- Draga mea...
Cu cata dragoste soptise asta! Cum o putea iubi? Ea nu se iubise niciodata.
Respira incet in spatele ei. Se simtea ca si cand un paianjen ii umbla pe spate.
- Cand ai sa intelegi ca imperfectiunile astea te fac o persoana unica? Nu ai de ce sa-ti fie rusine de propria persoana, de trupul tau. Esti unica. Nimeni nu mai e ca tine. Trupul tau, oricum ar fi, e o opera de arta. E atat de imperfect, dar atat de...Al tau.
- Mi-am spus asta de atatea ori...Dar ma minteam. Sunt doar niste minciuni.
- Trebuie doar sa crezi in ele!
A inghetat atunci cand Ea ( cum o putea numi? Imaginea din oglinda, reflectia ei, propria persoana? ") si-a lipit buzele de gatul ei.
- Nu ma atinge...Mi-e scarba de tine! a soptit, cu o voce tremuranda.
- Mie nu! a raspuns Ea, si, ca si cand asta era tot ce conta, a inceput sa ii desfaca nasturii de la bluza pe care o purta, in timp ce o saruta pe gat.
Nu se mai putea misca, desi si-ar fi dorit sa o indeparteze si apoi sa o ia la bataie, chiar daca era doar o iluzie. Voia sa o faca sa urle de durere, sa o loveasca cu toata furia ei, sa o desfigureze cumva. Nu ar fi putut iubi decat imaginea aceea perfecta, care disparuse. De Ea ii era scarba. Daca ar fi putut sa puna mana pe acel cutit...Cat de cald ar fi fost sangele ce ar fi acoperit-o apoi! Cat de binefacator...Cum i-ar fi bagat cutitul in maruntaie, cu o disperare animalica, cum sangele Ei i-ar fi stropit hainele si fata!
- Pleaca! a spus,atunci cand Ea, dupa ce i-a dat bluza jos, a inceput sa-si plimbe degetele pe carnea ei, carnea aia pe care o ura atat de mult...Era lipsita de aparare, si ura asta mai mult decat orice. Daca totul era doar un vis, de ce nu o putea infrunta? Ea ar fi trebuit sa detina controlul, doar era visul ei.
"Ea" a inceput sa rada.
- Asta e visul meu! Pleaca! a repetat, cu un glas putin mai hotarat.
- Atunci, hai! Distruge-ma! Daca iti doresti asta intr-adevar...Nimic nu te va putea opri. Hai, elibereaza-te si pune mana pe cutit, daca asta vrei...E visul tau, tu controlezi totul aici.
A incercat sa se elibereze din stransoarea Ei, dar mainile Ei parca erau de fier. Nu putea sa faca nimic.
- Vezi? a continuat Ea. Nu poti sa pleci!
Poate ca nu putea sa plece, dar chiar isi dorea asta. Degetele Ei parca erau acoperite de un fel de otrava, parca erau niste urzici. Ii framanta abdomenul, si ea parca simtea cum o inteapa niste urzici. Nu ii placea asta. Nu putea sa-i placa nimic din ce ar fi facut Ea.
- Nu m-ai chemat doar ca sa ma uit la tine! Puteam face asta si prinsa in oglinda.
- Ce vrei?
- "Doar iubirea ta imi poate hrani sufletul. Mi-e atat de foame.."
Parca o lovise drept in inima cu un cutit cu varful otravit. Gandurile ei cele mai ascunse...Ea le stia. Ea stia totul. Nu avea cum sa Ii ascunda nimic. Nu si-a dat seama ca plange decat atunci cand a simtit lacrimile cazandu-i pe obraz. S-a muscat de buza, pentru a nu urla de neputinta, pentru a nu Ii arata cat de slaba este.
- E doar un vis...a repetat, cu glasul stins.
- Mai mult ca sigur. Dar o sa fie cel mai frumos vis pe care l-ai avut pana acum.
vineri, 9 aprilie 2010
Life should not be a journey to the grave with the intention of arriving safely in an attractive and well preserved body, but rather to skid in sideways, chocolate in one hand, wine in the other, body thoroughly used up, totally worn out and screaming "WOO HOO what a ride!
oricine a spus asta...a fost un geniu! ( poate putin bondoc...)
oricine a spus asta...a fost un geniu! ( poate putin bondoc...)
joi, 8 aprilie 2010
Shuffle!
De cand n-am mai deschis eu un playlist cu toate melodiile...
1. How are you feeling today?
3 Doors Down- Pages
Nu...Melodia imi inspira confesiunea unui om cu ganduri suicidare, iar acum sunt foarte departe de astfel de ganduri, departe de a fi depresiva..Vreau doar sa lenevesc si sa mananc un covrig.
2. Will you get far in life?
Simple Plan- One day
Ce dragut! One day
I'll be old enough
To do what I want to
And I won't have to run away
And you won't be there to say I'm not allowed to
dar nu vreau sa vina ziua asta...Oricum, tot 12 ani am!
3. How do your friends see you?
Finger Eleven- Paralyzer
Dubios "raspunsul" asta.
4. Will you get married?
Three Days Grace- Wake up
E clar.
5. What is your best friend's theme song?
Green Day- Extraordinary girl
ce dragut!
6. What is the story of your life?
P.O.D- Youth of a nation
7. What was high school like?
Blink 182- Stay together for the kids
8. How can you get ahead in life?
Within Temptation- See who I am
9. What is the best thing about your friends?
Owl City- Fireflies
10. What is in store for this weekend?
Sum 41- I'm not the one
sa inteleg ca nimic?
11. What song describes you?
Disturbed- Conflict
cel mai gresit "raspuns"! Sunt o persoana foarte pasnica.
12. To describe your grandparents?
Poets of the Fall- Sleep
13. How is your life going?
Hoobastank- Inside of you
Asta a fost asa...Sa ma faca sa rad. Nu se potriveste deloc...
14. What song will they play at your funeral?
The Birthday Massacre- Happy Birthday
Deci...dupa melodie...sa inteleg ca o sa fiu ucisa chiar de ziua mea, de catre un cuplu de nebuni?
15. How does the world see you?
Foo Fighters- The Pretender
16. Will you have a happy life?
The All American Rejects- Bite back
17. What do your friends really think of you?
Muse- Starlight
O sa ma inrosesc...
18. Do people secretly lust after you?
Korn- Somebody someone
Deci nu.
19. How can I make myself happy?
The Rasmus- Shot
"I'll take the shot for you, I'll be the shield for you.." Adica avand grija de altii? Intr-adevar, ma bucur atunci cand pot sa ii ajut pe cei din jurul meu, cum pot.Sa am grija de ei, insa...Nici de mine nu-s in stare, deocamdata, sa am grija...
20. What should you do with your life?
Rise Against- Entertainment
1. How are you feeling today?
3 Doors Down- Pages
Nu...Melodia imi inspira confesiunea unui om cu ganduri suicidare, iar acum sunt foarte departe de astfel de ganduri, departe de a fi depresiva..Vreau doar sa lenevesc si sa mananc un covrig.
2. Will you get far in life?
Simple Plan- One day
Ce dragut! One day
I'll be old enough
To do what I want to
And I won't have to run away
And you won't be there to say I'm not allowed to
dar nu vreau sa vina ziua asta...Oricum, tot 12 ani am!
3. How do your friends see you?
Finger Eleven- Paralyzer
Dubios "raspunsul" asta.
4. Will you get married?
Three Days Grace- Wake up
E clar.
5. What is your best friend's theme song?
Green Day- Extraordinary girl
ce dragut!
6. What is the story of your life?
P.O.D- Youth of a nation
7. What was high school like?
Blink 182- Stay together for the kids
8. How can you get ahead in life?
Within Temptation- See who I am
9. What is the best thing about your friends?
Owl City- Fireflies
10. What is in store for this weekend?
Sum 41- I'm not the one
sa inteleg ca nimic?
11. What song describes you?
Disturbed- Conflict
cel mai gresit "raspuns"! Sunt o persoana foarte pasnica.
12. To describe your grandparents?
Poets of the Fall- Sleep
13. How is your life going?
Hoobastank- Inside of you
Asta a fost asa...Sa ma faca sa rad. Nu se potriveste deloc...
14. What song will they play at your funeral?
The Birthday Massacre- Happy Birthday
Deci...dupa melodie...sa inteleg ca o sa fiu ucisa chiar de ziua mea, de catre un cuplu de nebuni?
15. How does the world see you?
Foo Fighters- The Pretender
16. Will you have a happy life?
The All American Rejects- Bite back
17. What do your friends really think of you?
Muse- Starlight
O sa ma inrosesc...
18. Do people secretly lust after you?
Korn- Somebody someone
Deci nu.
19. How can I make myself happy?
The Rasmus- Shot
"I'll take the shot for you, I'll be the shield for you.." Adica avand grija de altii? Intr-adevar, ma bucur atunci cand pot sa ii ajut pe cei din jurul meu, cum pot.Sa am grija de ei, insa...Nici de mine nu-s in stare, deocamdata, sa am grija...
20. What should you do with your life?
Rise Against- Entertainment
Abonați-vă la:
Postări (Atom)