Lumea poate sa fie ca o scena de teatru, unde fiecare joaca un rol…Lumea poate sa fie ca o jungla, unde trebuie sa lupti pentru a supravietui…Dar cred ca lumea seamana cel mai bine cu un liceu.
4 ani…Patru ani binecuvantati sau blestemati, si urmeaza absolvirea. Crezi ca o sa dai peste altceva dincolo de portile liceului? Nu. Nu mai termini niciodata liceul, lumea intreaga se invarte dupa aceleasi reguli ca in liceu.
In orice grup mai mare, in orice multime, in orice echipa de la un viitor job…Ii vei intalni.
Intodeauna vor exista acei oameni ca profesorii aia enervanti, care sunt convinsi ca stiu totul si ca tu nu esti altceva decat un cretin, dar care, daca ii analizezi atent, descoperi ca de fapt nu stiu mare lucru. Intodeauna vor exista directorii, conducatorii lumii.
Peste tot vei da peste acei oameni populari…Care pot sa fie sociabili, de treaba, prieteni cu toata lumea, genul acela de persoane carora norocul le-a suras in toate privintele, inzestrate, pe langa un aspect fizic placut, si cu inteligenta, aceia pe care nu ii poti uri chiar daca tot ce iti doresti e sa ajungi ca ei, or afurisiti si plini de sine, cei care creeaza trendurile, aceia care privesc restul lumii, care nu au haine de firma ca ei de undeva de sus, si nu schimba o vorba cu cine nu e de nasul lor. Datorita norocului, oamenii astia ajung sa conduca, exact cum conduceau in curtea liceului. Insa, mai exista si cativa care nu se bucura de acelasi noroc, si ajung sa fie condusi de tocilari…Sa te feresti aici!
Peste tot vei da peste tocilari. Si sa fii sigur ca ei, din incapatanare, vor ajunge in posturi de conducere ( ori cel putin vor incerca din rasputeri). Daca nimeresc peste unii din acei populari mandri, carora norocul nu le-a mai suras, or sa se razbune pentru tot ce au trait in liceu: pentru toate glumele facute pe seama lor, si poreclele pe care trebuiau sa le accepte…Pentru ca ii trimiteau sa le cumpere pranzul, ori chiar le luau pranzul. Pentru ca erau mereu refuzati atunci cand isi faceau curajul sa invite pe cineva in oras. Pentru toate serile in care stateau sa joace Solitaire, in timp ce ceilalti ieseau prin cubluri. In noua cazuri din zece, atunci cand auzi pe cineva plangandu-se de un sef afurisit, care il “fute la cap toata ziua”, seful acela nu este altceva decat un tocilar dintr-un liceu care a ajung intr-un post de conducere, si a dat peste un popular fara noroc. Degeaba bietul angajat striga: Nu sunt eu colegul ala care te baga cu capul in toaleta in prima zi de scoala! Si oricum, revino-ti! Nu mai suntem in liceu!”. Directorul, cu un ranjet pervers pe fata, i-ar raspunde: Ba da…Inca suntem. Si acum e timpul meu”, si –ar da si mai multe sarcini de facut. Atunci cand auzi despre vreo secretara care a ajuns in situatia de a ii oferi felatii sefului inainte de vreo sedinta, acel sef, tocilar, vede in ea fata aceea populara pentru care a facut o pasiune in liceu, care nici nu stia de existenta lui.
Majoretele...Sunt peste tot. La fel de bune, dar mult mai siliconate ca in liceu. Fac galerie prin cubluri, ori la tot felul de evenimente mondene.
Ciudatii….Aceia care refuza sa fie incadrati intr-un stereotip, in liceu, care indraznesc sa fie originali, stiind ca nu iti cade cerul in cap din cauza asta, ori rebeli fara cauza…Si pe ei ii intalnesti peste tot. Operele lor de arta te pot incanta sau soca. Insa, pe ei ii poti intalni si la Jilava, pentru trafic de droguri.
Retrasii…Cei invizibili, care in liceu nu indrazneau sa iasa din clasa, ori nu voiau, oamenii tacuti pe care de abia de ii observi? Si pe ei ii vezi peste tot. Toti oamenii care se multumesc cu un post decent, cat sa poata trai, care nu vor sa avanseze, care parca s-ar plange de guvern, parca nu…Ei sunt.
Batausii….Ii intalnesti atat de des! Oameni ai violentei, care nu stiu sa isi expuna altfel punctul de vedere decat folosindu-se de forta fizica.
Societatea este structurata cam la fel cum se structurau relatiile dintre elevi in liceu. Dorinta de a fi “la moda” devine telul de a conduce. Mereu exista cineva mai puternic, mai popular, mai cu bani, care sa hartuiasca pe cineva mai slab. In asta consta totul: in a gasi pe cineva mai slab decat tine, pe care sa-l conduci, de care sa profiti. Barfele, rautatile din liceu, toate farsele si acel tratament care pe unii mai retrasi, ii marcheaza pe viata, ori ii face sa isi doreasca sa se razbune? Se agraveaza, in lumea asta, un imens liceu. Devin adevarate santajari, manipulari, comploturi, totul pentru a detine controlul, totul pentru a fi puternic. Si daca in liceu, putem spune ca exista scuza de a fi tanar si prost, pentru toate greselile pe care le-am facut, ce scuze are toata lumea, deja matura, pentru prostiile de mii de ori mai mari pe care le face?
Festivitatea de absolvire…Ai crescut. Esti pregatit sa cuceresti lumea, sa iti lupti propriile lupte…Poate ca ai de spus un discurs. Poate, daca esti mai emotiv, la un moment dat, glasul o sa inceapa sa iti tremure si vei varsa o lacrima, doua…Pe motiv ca s-a terminat liceul.
Daca va fi sa plang, atunci, voi plange doar pentru ca stiu prea bine ca liceul de fapt nu s-a terminat, ca lumea asta s-a blocat in faza asta....Ca e o lume imatura, superficiala, care nu poate sa creasca si sa treaca peste dorinta de a fi la moda, o lume in care cei slabi vor fi intotdeauna hartuiti de batausi ori de cei care pentru ca au cele mai frumoase haine si cele mai scumpe masini, isi permit sa conduca. Doar pentru ca stiu prea bine ca lumea asta ar trebui toata adunata undeva si scuturata bine: “E timpul sa absolvesti! “
duminică, 3 octombrie 2010
duminică, 5 septembrie 2010
I write sins, not tragedies
Picaturile de ploaie ii intrau pe sub tricou si se prelingeau incet pe spatele lui. Dintotdeauna ii placuse sa se plimbe prin ploaie, cu castile in urechi. Nu se grabea, ca ceilalti oameni care isi tineau pumnii stransi de manerele umbrelelor si care alergau sa se adaposteasca undeva. Niciodata nu a inteles de ce toti acei oameni nu se opreau o clipa din goana lor, sa asculte rapaitul ploii, sa simta apa curgand pe pielea lor, infiorandu-i…Ce bine ar fi fost daca ploaia i-ar fi putut spala si sufletul!
Nu putea fugi la nesfarsit, trebuia sa se intoarca. Acel an petrecut in strainatate, departe de familie si prieteni, departe de ea, trecuse incredibil de greu. Faptul de a studia un an la universitatea de Drept in Londra era doar un pretext pentru plecarea lui. Oricum, ar fi plecat. Devenise tot mai greu sa isi infranga demonii interiori, sa asculte de vocea ratiunii, si s-a gandit ca timpul si distanta ii vor vindeca sufletul bolnav. Avea sa fie un adevarat test, intoarcerea lui. Oare reusise sa uite? Oare n-ar mai trebuit sa stea la mii de kilometri departare de ceea ce dorea, dar nu putea avea, pentru ca ar fi fost prea gresit, mai mult decat un pacat, inca un an, doi? Dar, vine o vreme cand trebuie sa te opresti, sa-ti privesti problema in fata si sa o infrunti. Reusise atata timp…Trebuia sa poata si in continuare.
Nici nu si-a dat seama cand a ajuns in fata blocului. Si-a inchis i-podul si a urcat incet scarile spre apartamentul parintilor lui. Se chinuia. Amana momentul revederii, momentul pe care il asteptase cu inima chinuita de remuscare, dar in acelasi timp tremurand de nerabdare.
I s-a parut ca de o eternitate urca acele scari spre rai, spre iad, spre izbavirea sau condamnarea lui, atunci cand a ajuns in fata usii. Era prins intre dorinta de a pleca cat mai departe si nevoia de a se intoarce, de a se mai chinui in minciuna in care traise atata timp. A batut la usa, si parca si acele ciocanituri ii tradau nerabdarea, urlau despre vina lui. Batea intr-una, ca si cand ar fi fost nevoit sa intre in casa pentru a se ascunde de o banda de criminali care voiau sa-i improaste sangele peste tot.
Sora lui geamana i-a deschis, in cele din urma. Tocmai iesise din baie, si isi pusese un prosop pe ea.
Avea sa fie iadul, pentru el.
Nu poti sa explici o obsesie. Pur si simplu, exista. O simti, ca o piatra care te loveste in cap, ca un junghi in inima, ca o sete pe care trebuie sa o stingi, ca o foame care urla Aici si Acum. Dragostea e ceva abstract, nu o poti defini, uneori nu iti dai seama de existenta ei, obsesia nu te lasa sa uiti ca e acolo. Te poate controla, sau o poti tine in frau. De cand se luptase cu ea? Nu isi mai amintea. Era ca un duel, si voia sa castige,pentru ca era prea mandru. Lupta incepuse din prima zi in care isi daduse seama ca o doreste pe sora lui geamana. Nu incepuse ca o dorinta fizica, nici pe departe, din cauza ca sora lui se ascundea in spatele unor haine largi si neatractive, era o tocilara care stia totul despre calculatoare, care se uita la filme SF si care nu avea deloc viata sociala, spre deosebire de el, ce avea foarte multi prieteni, ii placea sa iasa si era implicat intr-o gramada de activitati. Era senzatia ca ii apartine, pe care o avusese dintotdeauna. Era dorinta sa o protejeze de orice pericole. Era convingerea ca atunci cand se afla langa ea, nu mai avea nevoie de nimic altceva. De fiecare data cand se uita in ochii ei, ascunsi in spatele unor perechi de ochelari vechi, avea impresia ca acolo se afla o poarta spre o lume pe care o cunoscuse candva, pe care o uitase si pe care trebuia neaparat sa o cunoasca din nou, astfel existenta lui ar fi fost pustie, astfel ar fi ramas un gol in sufletul lui. Si, intr-o zi, nici el nu mai stia cand, s-a intrebat oare cum arata trupul ei gol si alb, si-a imaginat cum ar fi ca mainile lui sa se plimbe pe pielea ei catifelata, ori sa ii mangaie parul lung si carliontat, cum ar fi…De atunci, a dus o lupta fata de propria persoana, toate astea pentru ca avea un caracter incredibil de onest. Toti prietenii lui ii spuneau ca exista tot mai putine persoane ca el, care aleg sa faca ceea ce trebuie in loc sa isi asculte instinctele primare, dorintele copilaresti, ca este cea mai corecta si cinstita persoana pe care o stiu. De ar fi stiut ei chinul interior prin care trecea! Incerca sa isi infranga obsesia, sa o anihileze, dar nu reusea. Traia intr-o minciuna, ca totul este bine cu el, ca este unul dintre acei cavaleri la care viseaza toate fetele, bine facut, cu un caracter integru, amuzant, cand de fapt el o dorea pe sora lui! Nu putea sa isi asculte foamea, oricat de tare acel Aici si Acum, de fiecare data cand sora lui era langa el, ii rodea stomacul, ii macina inima, il lovea in moalele capului. Nu o urmarise niciodata, nu o privea noaptea cand doarme, nu incerca sa o spioneze cand facea dus, desi ideile astea ii provocau uneori erectii de care se rusina. In schimb, isi strica calculatorul intentionat din cand in cand, si se prefacea un nestiutor, pentru ca asa o putea privi chiar si ore bune cum ea i-l repara, amuzata de “nestiinta” lui. De fiecare data cand gasca ei de prieteni tocilari, majoritatea baieti, veneau in vizita, ii venea sa stea cu ochii pe ei, sa-i ia la bataie pe toti. I se parea ca toti o doresc, era de-a dreptul paranoic. O scotea in fiecare vineri in oras, si existau momente din viata lui in care astepta doar aceste seri, in care nimic altceva nu ii mai trezea interesul. Odata, a inventat o adresa de e-mail si s-a prefacut a fi un strain. Corespondenta dintre ei a durat trei luni, timp in care au comunicat mai mult decat toata viata lor, in care a aflat mai multe despre ea, pentru ca reusise sa ii castige increderea si ea, fara sa banuiasca o clipa care era identitatea strainului, i se destanuia lipsita de inhibitii. A inventat o intreaga alta poveste despre el, si-a creat o personalitate virtuala in conformitate cu tipul de baiat despre care banuia ca sora lui s-ar putea indragosti, drept urmare, dupa o luna, e-mailurile amicale s-au transformat in adevarate declaratii de dragoste. In fiecare seara de vineri, ii vorbea numai despre acel strain. El, prefacandu-se sceptic, ii spunea: Cum poti iubi pe cineva despre care nici nu stii cum arata? “. Ii raspundea ca au tot timpul din lume si ca inca nu simte dorinta de a sti asta, ca era indragostita de personalitatea lui si ca putea arata oricum, atata timp cat putea sa vorbeasca cu el despre orice. Cand citea acele confesiuni ale ei, isi simtea sufletul impacat. Ar fi aprobat orice prostie ar fi zis, ar fi sustinut orice convingere de-a ei, iubea tot ce ii spunea. Isi dezvaluia sufletul in fata lui, nu mai era fata aceea timida si tacuta, si descoperise ca adevarata pasiune pe care o facuse era pentru ceea ce era ea, ce completa intr-un mod perfect tot ce era el. Insa, atunci cand, intr-un e-mail, a scris la final ca asteapta sa ii trimita niste poze, a facut cel mai greu lucru din viata lui: i-a scris un e-mail in care a spus ca totul a fost o minciuna, ca se plictisea si de asta coresponda cu ea si ca nu mai vrea sa stie nimic de ea. Stia ca o sa-i franga inima, si ca nu i se mai intamplase deloc asta pana acum, dar imediat sentimentul de vina a fost dat uitarii, pentru ca in acea perioada si-a gasit alinarea in compania lui si petreceau impreuna mai mult timp ca niciodata.
Incerca sa isi explice obsesia. Nu reusise. Doar exista.
Un an..Un an de cand nu o mai vazuse. Un an in care de fiecare data cand vorbea cu ea la telefon, simtea un gol in stomac, in care ii simtise lipsa ca si cand cineva i-ar fi amputat o mana. Un an..Cum a putut crede ca avea sa ii treaca?
Nu indraznea sa intre in casa. Se holba la ea, indrebandu-se de ce nu fuge, speriata. Niciodata nu o mai vazuse imbracata atat de sumar. Parul negru si ud ii cadea pe umeri, drept, nu purta ochelarii, iar prosopul pe care il legase in dreptul unui umar ii ajungea pana la genunchi si dezvaluia privirilor sale o realitate mai frumoasa decat fanteziile sale. Avea talia subtire si niste sani rotunzi. De cate ori nu se intrebase cum arata sanii ei, cat ii ura tricourile care si pe el ar fi stat ca pe gard, ce nu dezvaluiau nimic!
Era ca si cand nu mai putea sa lupte. Obosise. Insa tot mai era ceva din el care se opunea. Nu voia sa o raneasca, sa ii distruga viata…
- Te asteptam sa vii maine…
Auzindu-i vocea, era ca si cand un painjen s-ar fi plimbat pe spatele lui.
- Intra, ma duc sa ma schimb…
In secunda in care s-a intors cu spatele la el, monstrul ala interior a urlat din cauza dorintei de a-i trage prosopul de pe ea. Nu stia sa defineasca ce il facuse sa reziste tentatiei. Nu banuise ca arata atat de bine.
S-a dus in bucatarie. Se simtea bolnav, iar gandurile care ii treceau prin minte il faceau sa-si doreasca sa poata sa iasa din sine insusi si sa se scuture bine de tot, sa isi dea pumni, sa se trezeasca. Sora lui! Cum putea sa o doreasca pe sora lui? Era prea gresit.
S-a intors, imbracata ca de obicei, dar in mintea lui inca staruia imaginea trupului ei acoperit doar de acel prosop.
- Cum a fost…
- Sunt foarte obosit, ma duc sa ma culc!
A plecat in camera lui, inainte ca sora lui sa mai apuce sa spuna altceva.
*
Zborul il obosise, intr-adevar. Dormise chinuit de niste visuri pe care le ura, din cauza ca erau atat de gresite, din cauza ca ii placeau prea mult. Ar fi trebuit sa traga acel prosop de pe ea, sa o lipeasca de un perete si sa o mangaie pe tot corpul. Corp, care, oricum ar fi aratat, nu ii pasa. Daca obsesia lui era pur fizica, s-ar fi consumat de mult. Ar fi intrat intr-o noapte in camera ei si ar fi obtinut ce voia. Poate ca apoi i-ar fi trecut. Obsesiile pur fizice sunt usor de satisfacut si dispar imediat. El o dorea pe ea. Dorea sa gaseasca un loc care sa le apartina lor, unde sa poata sa traiasca impreuna, unde lumea sa nu stie cat de vinovat e, dorea sa aprinda in ea macar o mica parte din ce ardea in el, incinerand incet incet tot ce mai ramasese neatins de pacat. Dorea sa isi aduca aminte de acea lume de demult oglindita in ochii ei. Dorea ca ea sa existe doar pentru el, sa o venereze toata viata lui, ca pe o icoana.
Nu mai putea rezista, avea nevoie de ea, tanjea dupa ea asa cum un orb tanjeste dupa lumina pierduta. Pentru el, nu ar fi fost nicio binecuvantare sa vada din nou, ci un blestem pacatos de perfect.
A deschis incet usa de la camera ei. Dormea ca un inger, iar razele lunii ii mangaiau chipul. S-a asezat in genunchi langa pat si si-a trecut degetele peste obrazul ei. Ar fi vrut sa o picteze. Ar fi putut sa o priveasca asa o eternitate. Ar fi vrut sa i picteze nudul undeva, pe o plaja, cu lumina lunii pline cazand pe trupul ei, facand-o sa para o zeita.
Dormea imbracata intr-unul din tricourile ei negre si foarte largi, care ii ajungea pana aproape de genunchi. A tras incet de el, in sus, avand grija sa nu o trezeasca. Isi plimba degetele peste sfarcurile ei intarite din cauza frigului. Se ura pentru ceea ce facea, voia sa se opreasca, trebuia sa se opreasca, dar ii era imposibil. Isi framanta degetele in abdomenul ei. Carnea aia..Trupul ei fragil si neprihanit, carapace a sufletului pe care il simtea completandu-l pe al lui…Era atat de bine! Si-a coborat incet degetele pe coapsele ei. Ii era sila de sine insusi, dar nu putea sa nu ii atinga pielea fina. Sora lui a inceput sa respire sacadat, dar nu deschisese ochii. “Shh, draga mea, visezi acum…Visezi ca un necunoscut iti exploreaza pentru prima oara trupul. Sunt doar un necunoscut…” I-a dat chilotii jos, fara sa se mai gandeasca la pacate si vina si iad, ci doar la felul in care ii putea venera sufletul si invalui trupul in placere, si chiar atunci sora lui s-a trezit. A scos un strigat, terifiata, dar el a apasat cu palma peste gura ei. Nu ar fi suportat sa o auda tipand. Nu ar fi suportat sa stie ca o raneste. Nu voia sa o raneasca. Sa o auda tipand, ar fi insemnat ca cineva sa ii rupa sufletul in mii de bucati, ar fi fost ca si cand sufletul lui ar fi fost infierat.
- Te rog, nu tipa! a implorat el, punand tot ce mai ramasese curat din el insusi in rugamintea asta, punandu-si sufletul in palme in fata ei. Nu vreau sa te ranesc. Sa te ranesc…E ultimul lucru pe care l-as face.
I-a dat drumul la gura. Il ascultase. Linistea din incapere parca era de gheata.
Lacrimi de frica si neputinta curgeau din ochii ei, in timp ce el isi apropia tot mai mult fata de chipul ei. Ar fi vrut sa ii guste lacrimile. Ar fi vrut sa le inchida undeva si sa ii promita: Vor fi ultimele lacrimi pe care lei varsa. Atata timp cat voi fi cu tine, vei fi protejata de suferinta.” I-a sters o lacrima si a soptit:
- Nu mai plange, draga mea.
*
Imediat ce s-a auzit soneria metalica, toti cursantii unei scoli de vara au iesit in ziua calduroasa. Printre ultimii, se afla o fata scunda, ce se pierdea intr-un tricou negru cu Star Trek. Era ca si invizibila pentru restul lumii.
Acum, ii placea ca sora lui are stilul pe care il are. Trecea astfel neobservata. Cat de fericit era niciun tip nu isi indrepta privirile spre ea, dorind-o, asa cum faceau cand vedeau fete imbracate in fuste scurte! Cat de fericit era ca el era singurul care o venera, care putea sa o transforme intr-o opera de arta!
A ajuns langa el. Dincolo de sticla ochelarilor, parca il priveau proprii ochi, iar atunci cand i-a zambit, a avut impresia ca se uita de fapt in oglinda. Era zambetul lui.
In acele clipe, se uita la sora lui si vedea o oglinda perfecta a propriei persoane. Se uita la ea si se vedea pe sine insusi, asa cum ea era pierduta pe acolo, prin sufletul lui. Candva, aveau sa gaseasca un loc unde iubirea lor sa nu mai fie un blestem.
Nu putea fugi la nesfarsit, trebuia sa se intoarca. Acel an petrecut in strainatate, departe de familie si prieteni, departe de ea, trecuse incredibil de greu. Faptul de a studia un an la universitatea de Drept in Londra era doar un pretext pentru plecarea lui. Oricum, ar fi plecat. Devenise tot mai greu sa isi infranga demonii interiori, sa asculte de vocea ratiunii, si s-a gandit ca timpul si distanta ii vor vindeca sufletul bolnav. Avea sa fie un adevarat test, intoarcerea lui. Oare reusise sa uite? Oare n-ar mai trebuit sa stea la mii de kilometri departare de ceea ce dorea, dar nu putea avea, pentru ca ar fi fost prea gresit, mai mult decat un pacat, inca un an, doi? Dar, vine o vreme cand trebuie sa te opresti, sa-ti privesti problema in fata si sa o infrunti. Reusise atata timp…Trebuia sa poata si in continuare.
Nici nu si-a dat seama cand a ajuns in fata blocului. Si-a inchis i-podul si a urcat incet scarile spre apartamentul parintilor lui. Se chinuia. Amana momentul revederii, momentul pe care il asteptase cu inima chinuita de remuscare, dar in acelasi timp tremurand de nerabdare.
I s-a parut ca de o eternitate urca acele scari spre rai, spre iad, spre izbavirea sau condamnarea lui, atunci cand a ajuns in fata usii. Era prins intre dorinta de a pleca cat mai departe si nevoia de a se intoarce, de a se mai chinui in minciuna in care traise atata timp. A batut la usa, si parca si acele ciocanituri ii tradau nerabdarea, urlau despre vina lui. Batea intr-una, ca si cand ar fi fost nevoit sa intre in casa pentru a se ascunde de o banda de criminali care voiau sa-i improaste sangele peste tot.
Sora lui geamana i-a deschis, in cele din urma. Tocmai iesise din baie, si isi pusese un prosop pe ea.
Avea sa fie iadul, pentru el.
Nu poti sa explici o obsesie. Pur si simplu, exista. O simti, ca o piatra care te loveste in cap, ca un junghi in inima, ca o sete pe care trebuie sa o stingi, ca o foame care urla Aici si Acum. Dragostea e ceva abstract, nu o poti defini, uneori nu iti dai seama de existenta ei, obsesia nu te lasa sa uiti ca e acolo. Te poate controla, sau o poti tine in frau. De cand se luptase cu ea? Nu isi mai amintea. Era ca un duel, si voia sa castige,pentru ca era prea mandru. Lupta incepuse din prima zi in care isi daduse seama ca o doreste pe sora lui geamana. Nu incepuse ca o dorinta fizica, nici pe departe, din cauza ca sora lui se ascundea in spatele unor haine largi si neatractive, era o tocilara care stia totul despre calculatoare, care se uita la filme SF si care nu avea deloc viata sociala, spre deosebire de el, ce avea foarte multi prieteni, ii placea sa iasa si era implicat intr-o gramada de activitati. Era senzatia ca ii apartine, pe care o avusese dintotdeauna. Era dorinta sa o protejeze de orice pericole. Era convingerea ca atunci cand se afla langa ea, nu mai avea nevoie de nimic altceva. De fiecare data cand se uita in ochii ei, ascunsi in spatele unor perechi de ochelari vechi, avea impresia ca acolo se afla o poarta spre o lume pe care o cunoscuse candva, pe care o uitase si pe care trebuia neaparat sa o cunoasca din nou, astfel existenta lui ar fi fost pustie, astfel ar fi ramas un gol in sufletul lui. Si, intr-o zi, nici el nu mai stia cand, s-a intrebat oare cum arata trupul ei gol si alb, si-a imaginat cum ar fi ca mainile lui sa se plimbe pe pielea ei catifelata, ori sa ii mangaie parul lung si carliontat, cum ar fi…De atunci, a dus o lupta fata de propria persoana, toate astea pentru ca avea un caracter incredibil de onest. Toti prietenii lui ii spuneau ca exista tot mai putine persoane ca el, care aleg sa faca ceea ce trebuie in loc sa isi asculte instinctele primare, dorintele copilaresti, ca este cea mai corecta si cinstita persoana pe care o stiu. De ar fi stiut ei chinul interior prin care trecea! Incerca sa isi infranga obsesia, sa o anihileze, dar nu reusea. Traia intr-o minciuna, ca totul este bine cu el, ca este unul dintre acei cavaleri la care viseaza toate fetele, bine facut, cu un caracter integru, amuzant, cand de fapt el o dorea pe sora lui! Nu putea sa isi asculte foamea, oricat de tare acel Aici si Acum, de fiecare data cand sora lui era langa el, ii rodea stomacul, ii macina inima, il lovea in moalele capului. Nu o urmarise niciodata, nu o privea noaptea cand doarme, nu incerca sa o spioneze cand facea dus, desi ideile astea ii provocau uneori erectii de care se rusina. In schimb, isi strica calculatorul intentionat din cand in cand, si se prefacea un nestiutor, pentru ca asa o putea privi chiar si ore bune cum ea i-l repara, amuzata de “nestiinta” lui. De fiecare data cand gasca ei de prieteni tocilari, majoritatea baieti, veneau in vizita, ii venea sa stea cu ochii pe ei, sa-i ia la bataie pe toti. I se parea ca toti o doresc, era de-a dreptul paranoic. O scotea in fiecare vineri in oras, si existau momente din viata lui in care astepta doar aceste seri, in care nimic altceva nu ii mai trezea interesul. Odata, a inventat o adresa de e-mail si s-a prefacut a fi un strain. Corespondenta dintre ei a durat trei luni, timp in care au comunicat mai mult decat toata viata lor, in care a aflat mai multe despre ea, pentru ca reusise sa ii castige increderea si ea, fara sa banuiasca o clipa care era identitatea strainului, i se destanuia lipsita de inhibitii. A inventat o intreaga alta poveste despre el, si-a creat o personalitate virtuala in conformitate cu tipul de baiat despre care banuia ca sora lui s-ar putea indragosti, drept urmare, dupa o luna, e-mailurile amicale s-au transformat in adevarate declaratii de dragoste. In fiecare seara de vineri, ii vorbea numai despre acel strain. El, prefacandu-se sceptic, ii spunea: Cum poti iubi pe cineva despre care nici nu stii cum arata? “. Ii raspundea ca au tot timpul din lume si ca inca nu simte dorinta de a sti asta, ca era indragostita de personalitatea lui si ca putea arata oricum, atata timp cat putea sa vorbeasca cu el despre orice. Cand citea acele confesiuni ale ei, isi simtea sufletul impacat. Ar fi aprobat orice prostie ar fi zis, ar fi sustinut orice convingere de-a ei, iubea tot ce ii spunea. Isi dezvaluia sufletul in fata lui, nu mai era fata aceea timida si tacuta, si descoperise ca adevarata pasiune pe care o facuse era pentru ceea ce era ea, ce completa intr-un mod perfect tot ce era el. Insa, atunci cand, intr-un e-mail, a scris la final ca asteapta sa ii trimita niste poze, a facut cel mai greu lucru din viata lui: i-a scris un e-mail in care a spus ca totul a fost o minciuna, ca se plictisea si de asta coresponda cu ea si ca nu mai vrea sa stie nimic de ea. Stia ca o sa-i franga inima, si ca nu i se mai intamplase deloc asta pana acum, dar imediat sentimentul de vina a fost dat uitarii, pentru ca in acea perioada si-a gasit alinarea in compania lui si petreceau impreuna mai mult timp ca niciodata.
Incerca sa isi explice obsesia. Nu reusise. Doar exista.
Un an..Un an de cand nu o mai vazuse. Un an in care de fiecare data cand vorbea cu ea la telefon, simtea un gol in stomac, in care ii simtise lipsa ca si cand cineva i-ar fi amputat o mana. Un an..Cum a putut crede ca avea sa ii treaca?
Nu indraznea sa intre in casa. Se holba la ea, indrebandu-se de ce nu fuge, speriata. Niciodata nu o mai vazuse imbracata atat de sumar. Parul negru si ud ii cadea pe umeri, drept, nu purta ochelarii, iar prosopul pe care il legase in dreptul unui umar ii ajungea pana la genunchi si dezvaluia privirilor sale o realitate mai frumoasa decat fanteziile sale. Avea talia subtire si niste sani rotunzi. De cate ori nu se intrebase cum arata sanii ei, cat ii ura tricourile care si pe el ar fi stat ca pe gard, ce nu dezvaluiau nimic!
Era ca si cand nu mai putea sa lupte. Obosise. Insa tot mai era ceva din el care se opunea. Nu voia sa o raneasca, sa ii distruga viata…
- Te asteptam sa vii maine…
Auzindu-i vocea, era ca si cand un painjen s-ar fi plimbat pe spatele lui.
- Intra, ma duc sa ma schimb…
In secunda in care s-a intors cu spatele la el, monstrul ala interior a urlat din cauza dorintei de a-i trage prosopul de pe ea. Nu stia sa defineasca ce il facuse sa reziste tentatiei. Nu banuise ca arata atat de bine.
S-a dus in bucatarie. Se simtea bolnav, iar gandurile care ii treceau prin minte il faceau sa-si doreasca sa poata sa iasa din sine insusi si sa se scuture bine de tot, sa isi dea pumni, sa se trezeasca. Sora lui! Cum putea sa o doreasca pe sora lui? Era prea gresit.
S-a intors, imbracata ca de obicei, dar in mintea lui inca staruia imaginea trupului ei acoperit doar de acel prosop.
- Cum a fost…
- Sunt foarte obosit, ma duc sa ma culc!
A plecat in camera lui, inainte ca sora lui sa mai apuce sa spuna altceva.
*
Zborul il obosise, intr-adevar. Dormise chinuit de niste visuri pe care le ura, din cauza ca erau atat de gresite, din cauza ca ii placeau prea mult. Ar fi trebuit sa traga acel prosop de pe ea, sa o lipeasca de un perete si sa o mangaie pe tot corpul. Corp, care, oricum ar fi aratat, nu ii pasa. Daca obsesia lui era pur fizica, s-ar fi consumat de mult. Ar fi intrat intr-o noapte in camera ei si ar fi obtinut ce voia. Poate ca apoi i-ar fi trecut. Obsesiile pur fizice sunt usor de satisfacut si dispar imediat. El o dorea pe ea. Dorea sa gaseasca un loc care sa le apartina lor, unde sa poata sa traiasca impreuna, unde lumea sa nu stie cat de vinovat e, dorea sa aprinda in ea macar o mica parte din ce ardea in el, incinerand incet incet tot ce mai ramasese neatins de pacat. Dorea sa isi aduca aminte de acea lume de demult oglindita in ochii ei. Dorea ca ea sa existe doar pentru el, sa o venereze toata viata lui, ca pe o icoana.
Nu mai putea rezista, avea nevoie de ea, tanjea dupa ea asa cum un orb tanjeste dupa lumina pierduta. Pentru el, nu ar fi fost nicio binecuvantare sa vada din nou, ci un blestem pacatos de perfect.
A deschis incet usa de la camera ei. Dormea ca un inger, iar razele lunii ii mangaiau chipul. S-a asezat in genunchi langa pat si si-a trecut degetele peste obrazul ei. Ar fi vrut sa o picteze. Ar fi putut sa o priveasca asa o eternitate. Ar fi vrut sa i picteze nudul undeva, pe o plaja, cu lumina lunii pline cazand pe trupul ei, facand-o sa para o zeita.
Dormea imbracata intr-unul din tricourile ei negre si foarte largi, care ii ajungea pana aproape de genunchi. A tras incet de el, in sus, avand grija sa nu o trezeasca. Isi plimba degetele peste sfarcurile ei intarite din cauza frigului. Se ura pentru ceea ce facea, voia sa se opreasca, trebuia sa se opreasca, dar ii era imposibil. Isi framanta degetele in abdomenul ei. Carnea aia..Trupul ei fragil si neprihanit, carapace a sufletului pe care il simtea completandu-l pe al lui…Era atat de bine! Si-a coborat incet degetele pe coapsele ei. Ii era sila de sine insusi, dar nu putea sa nu ii atinga pielea fina. Sora lui a inceput sa respire sacadat, dar nu deschisese ochii. “Shh, draga mea, visezi acum…Visezi ca un necunoscut iti exploreaza pentru prima oara trupul. Sunt doar un necunoscut…” I-a dat chilotii jos, fara sa se mai gandeasca la pacate si vina si iad, ci doar la felul in care ii putea venera sufletul si invalui trupul in placere, si chiar atunci sora lui s-a trezit. A scos un strigat, terifiata, dar el a apasat cu palma peste gura ei. Nu ar fi suportat sa o auda tipand. Nu ar fi suportat sa stie ca o raneste. Nu voia sa o raneasca. Sa o auda tipand, ar fi insemnat ca cineva sa ii rupa sufletul in mii de bucati, ar fi fost ca si cand sufletul lui ar fi fost infierat.
- Te rog, nu tipa! a implorat el, punand tot ce mai ramasese curat din el insusi in rugamintea asta, punandu-si sufletul in palme in fata ei. Nu vreau sa te ranesc. Sa te ranesc…E ultimul lucru pe care l-as face.
I-a dat drumul la gura. Il ascultase. Linistea din incapere parca era de gheata.
Lacrimi de frica si neputinta curgeau din ochii ei, in timp ce el isi apropia tot mai mult fata de chipul ei. Ar fi vrut sa ii guste lacrimile. Ar fi vrut sa le inchida undeva si sa ii promita: Vor fi ultimele lacrimi pe care lei varsa. Atata timp cat voi fi cu tine, vei fi protejata de suferinta.” I-a sters o lacrima si a soptit:
- Nu mai plange, draga mea.
*
Imediat ce s-a auzit soneria metalica, toti cursantii unei scoli de vara au iesit in ziua calduroasa. Printre ultimii, se afla o fata scunda, ce se pierdea intr-un tricou negru cu Star Trek. Era ca si invizibila pentru restul lumii.
Acum, ii placea ca sora lui are stilul pe care il are. Trecea astfel neobservata. Cat de fericit era niciun tip nu isi indrepta privirile spre ea, dorind-o, asa cum faceau cand vedeau fete imbracate in fuste scurte! Cat de fericit era ca el era singurul care o venera, care putea sa o transforme intr-o opera de arta!
A ajuns langa el. Dincolo de sticla ochelarilor, parca il priveau proprii ochi, iar atunci cand i-a zambit, a avut impresia ca se uita de fapt in oglinda. Era zambetul lui.
In acele clipe, se uita la sora lui si vedea o oglinda perfecta a propriei persoane. Se uita la ea si se vedea pe sine insusi, asa cum ea era pierduta pe acolo, prin sufletul lui. Candva, aveau sa gaseasca un loc unde iubirea lor sa nu mai fie un blestem.
duminică, 29 august 2010
miercuri, 25 august 2010
Ce astepti?
Viata nu este altceva decat o asteptare.
Cu totii asteptam ceva.
Sa termini scoala. Sa primesti promovarea pe care o meriti. Sa se faca verde la semafor. Sa se observe rezultatele dietei pe care ai inceput-o si sa poti purta fuste din nou. Sa se termine o zi plictisitoare la serviciu. Sa inainteze mai repede coada de la casa de marcat de la supermarket. Sa vina vara. Sa se coaca prajiturile.
Esti bebelus si astepti sa vina ziua in care vei putea deschide singur usile. Ziua in care ei te vor intelege, in sfarsit, nu ca acum, cand tu plangi ca vrei sa mananci iar ei cred ca vrei sa se joace cu tine. Ziua in care lumea din jurul nu ti se va mai parea atat de mare.
Esti copil...Astepti doar minuni. Astepti sa se sune de iesire si sa te duci pe terenul de joaca cu prietenii taii. Astepti vacanta. Astepti sa-ti creasca dintii. Astepti ca ei sa-ti raspunda la toate acele "De ce-uri", desi poate ca stii ca nici ei habar n-au. Astepti ca Mos Craciun sa-ti aduca masinuta teleghidata ori papusa aceea Barbie. Iti astepti randul la sotron. Astepti sa te gaseasca la de-a v-ati ascunselea, din locul acela perfect pe care l-ai gasit.
Esti tanar acum...Astepti sa te accepti, in cele din urma. Astepti sa iti gasesti locul intr-un grup de prieteni. Sa intalnesti pe cineva care sa te iubeasca necondionat, pe tine, cu toate defectele tale, acel El sau Ea. Astepti sa-ti dai seama ce e cu tine. Astepti sa-ti dispara cosurile, astepti serile de sambata in care iesi in cluburi, astepti un telefon de la el, astepti ca ea sa te observe odata si odata, astepti vara pentru iesitul noaptea tarziu cu prietenii, astepti sa treaca mahmureala,astepti urmatoarea petrecere, astepti sa vina absolvirea, sa cuceresti lumea...
Esti adult, la casa ta. Astepti ca familia ta sa-si dea seama de toate sacrificiile pe care le faci de dragul ei. Astepti sa creasca cei mici, sa nu mai trebuiasca sa cumperi scutece, ori sa raspunzi la toate acele "De ce-uri", sa ascunzi lucrurile de ei ori sa pansezi genunchi juliti si coate rupte. Astepti ca fiul tau sa-ti adreseze mai mult decat un "Buna", ori ca adolescenta ta morocanoasa care mai ieri nu se mai dezlipea de tine sa comunice mai mult si sa-ti povesteasca de baiatul pe care il place. Astepti sa se termine antrenamentul de baschet al baiatului tau, cursul de dans al fetei tale. Astepti ca sotul tau sa pretinda macar inca o data ca trebuie sa te cucereasca din nou, sa te scoata la un restaurant ori la dans. Astepti ca sotia ta sa nu iti mai spuna ca o doare capul cand vrei sa faci sex cu ea. Astepti sa-ti platesti facturile. Astepti o seara doar pentru tine, de iesit in oras cu prietenele tale. Astepti campionatul mondial si dozele de bere pe care le vei arunca la gunoi ori le vei comanda la terasa.
Ai imbatranit. Acum, copiii au plecat. Astepti sa te sune din cand in cand. Astepti ca rasetele nepotilor sa umple din nou casa pustie, sa raspunzi la toate acele "De-ce-uri".
In fiecare zi a vietii noastre, asteptam ceva.
Sa nu asteptam nimic?
Asta ne poate face sa inghitim in graba un pumn de pastile,ori sa ne autodistrugem prin diverse feluri...
Imi amintesc si acum ziua in care m-am trezit, si mi-am dat seama ca nu astept nimic. A fost cea mai trista zi din viata mea...E genul acela de zi care nu ai vrea sa se mai repete.
Sa nu astepti nimic...E mai rau decat orice.
Ce astepti?
Cu totii asteptam ceva.
Sa termini scoala. Sa primesti promovarea pe care o meriti. Sa se faca verde la semafor. Sa se observe rezultatele dietei pe care ai inceput-o si sa poti purta fuste din nou. Sa se termine o zi plictisitoare la serviciu. Sa inainteze mai repede coada de la casa de marcat de la supermarket. Sa vina vara. Sa se coaca prajiturile.
Esti bebelus si astepti sa vina ziua in care vei putea deschide singur usile. Ziua in care ei te vor intelege, in sfarsit, nu ca acum, cand tu plangi ca vrei sa mananci iar ei cred ca vrei sa se joace cu tine. Ziua in care lumea din jurul nu ti se va mai parea atat de mare.
Esti copil...Astepti doar minuni. Astepti sa se sune de iesire si sa te duci pe terenul de joaca cu prietenii taii. Astepti vacanta. Astepti sa-ti creasca dintii. Astepti ca ei sa-ti raspunda la toate acele "De ce-uri", desi poate ca stii ca nici ei habar n-au. Astepti ca Mos Craciun sa-ti aduca masinuta teleghidata ori papusa aceea Barbie. Iti astepti randul la sotron. Astepti sa te gaseasca la de-a v-ati ascunselea, din locul acela perfect pe care l-ai gasit.
Esti tanar acum...Astepti sa te accepti, in cele din urma. Astepti sa iti gasesti locul intr-un grup de prieteni. Sa intalnesti pe cineva care sa te iubeasca necondionat, pe tine, cu toate defectele tale, acel El sau Ea. Astepti sa-ti dai seama ce e cu tine. Astepti sa-ti dispara cosurile, astepti serile de sambata in care iesi in cluburi, astepti un telefon de la el, astepti ca ea sa te observe odata si odata, astepti vara pentru iesitul noaptea tarziu cu prietenii, astepti sa treaca mahmureala,astepti urmatoarea petrecere, astepti sa vina absolvirea, sa cuceresti lumea...
Esti adult, la casa ta. Astepti ca familia ta sa-si dea seama de toate sacrificiile pe care le faci de dragul ei. Astepti sa creasca cei mici, sa nu mai trebuiasca sa cumperi scutece, ori sa raspunzi la toate acele "De ce-uri", sa ascunzi lucrurile de ei ori sa pansezi genunchi juliti si coate rupte. Astepti ca fiul tau sa-ti adreseze mai mult decat un "Buna", ori ca adolescenta ta morocanoasa care mai ieri nu se mai dezlipea de tine sa comunice mai mult si sa-ti povesteasca de baiatul pe care il place. Astepti sa se termine antrenamentul de baschet al baiatului tau, cursul de dans al fetei tale. Astepti ca sotul tau sa pretinda macar inca o data ca trebuie sa te cucereasca din nou, sa te scoata la un restaurant ori la dans. Astepti ca sotia ta sa nu iti mai spuna ca o doare capul cand vrei sa faci sex cu ea. Astepti sa-ti platesti facturile. Astepti o seara doar pentru tine, de iesit in oras cu prietenele tale. Astepti campionatul mondial si dozele de bere pe care le vei arunca la gunoi ori le vei comanda la terasa.
Ai imbatranit. Acum, copiii au plecat. Astepti sa te sune din cand in cand. Astepti ca rasetele nepotilor sa umple din nou casa pustie, sa raspunzi la toate acele "De-ce-uri".
In fiecare zi a vietii noastre, asteptam ceva.
Sa nu asteptam nimic?
Asta ne poate face sa inghitim in graba un pumn de pastile,ori sa ne autodistrugem prin diverse feluri...
Imi amintesc si acum ziua in care m-am trezit, si mi-am dat seama ca nu astept nimic. A fost cea mai trista zi din viata mea...E genul acela de zi care nu ai vrea sa se mai repete.
Sa nu astepti nimic...E mai rau decat orice.
Ce astepti?
sâmbătă, 7 august 2010
Vreau sa urc pe varful unui munte si sa strig acolo, ca un nebun, sa strig doar de dragul de a striga, sa nu ma auda nimeni, iar ecoul sa-mi sparga timpanele.
Vreau sa imi inghesui cateva haine intr-un rucsac si sa plec in lumea larga. Sa calatoresc cu autobuzul ori cu trenul, sa merg pe jos cu mainile in buzunare, cu parul nepapieptanat, fara niciun ban la mine, sa merg fara sa ma opresc, sa merg pana ce picioarele imi sangereaza, sa merg fara sa ma opresc...
Vreau sa stau in pat ghemuita in patura, intr-o noapte friguroasa de iarna, infofolita intr-un pulovar larg, cu o cana de ciocolata calda, si sa citesc o carte ori sa ma uit la vechi episoade din Dr.House ori Desperate Housewives.
Vreau sa ies afara si sa imbratisez orice copac imi place, fara sa-mi pese ca lumea o sa rada, o sa creada ca am baut sau ca m-am drogat. Sa le strig: Nu, sunt perfect treaza si imbratisez copacul asta pentru ca asa simt!"
Vreau sa-mi pun o floare in par.
Vreau sa ies intr-o zi desculta.
Vreau sa ascult povestile lipsite de sens ale unui copil.
Vreau sa dansez in ploaie
Vreau sa imbratisez un necunoscut.
Vreau sa ma duc intr-un parc, sa ma intind pe iarba si sa adorm acolo
Vreau sa beau laptele direct din cutie
Vreau sa cumpar balonase de sapun si sa suflu pe strada din ele
Vreau sa dansez chiar daca sunt un total dezastru la asta si sa cant cu voce tare chiar daca nu am voce deloc
Nu am sa fac nimic din toate astea, pana ce nu am sa obtin singurul lucru care imi lipseste, acea atitudine care spune: Nu imi pasa de ceea ce spui tu, e viata mea; daca vreau sa imbratisez un copac, o fac, daca vreau sa-mi vopsesc parul verde, e alegerea mea...Atata timp cat actiunile mele nu te ranesc, cat nu vin si-ti dau cu ceva in cap, cat nu ma iau de tine, nu inteleg de ce te-ar interesa cum imi traiesc viata si ce alegeri fac. E cumva viata ta? "
Nu inteleg de ce imi pasa atat de mult de ce ar spune altii...
Vreau sa imi inghesui cateva haine intr-un rucsac si sa plec in lumea larga. Sa calatoresc cu autobuzul ori cu trenul, sa merg pe jos cu mainile in buzunare, cu parul nepapieptanat, fara niciun ban la mine, sa merg fara sa ma opresc, sa merg pana ce picioarele imi sangereaza, sa merg fara sa ma opresc...
Vreau sa stau in pat ghemuita in patura, intr-o noapte friguroasa de iarna, infofolita intr-un pulovar larg, cu o cana de ciocolata calda, si sa citesc o carte ori sa ma uit la vechi episoade din Dr.House ori Desperate Housewives.
Vreau sa ies afara si sa imbratisez orice copac imi place, fara sa-mi pese ca lumea o sa rada, o sa creada ca am baut sau ca m-am drogat. Sa le strig: Nu, sunt perfect treaza si imbratisez copacul asta pentru ca asa simt!"
Vreau sa-mi pun o floare in par.
Vreau sa ies intr-o zi desculta.
Vreau sa ascult povestile lipsite de sens ale unui copil.
Vreau sa dansez in ploaie
Vreau sa imbratisez un necunoscut.
Vreau sa ma duc intr-un parc, sa ma intind pe iarba si sa adorm acolo
Vreau sa beau laptele direct din cutie
Vreau sa cumpar balonase de sapun si sa suflu pe strada din ele
Vreau sa dansez chiar daca sunt un total dezastru la asta si sa cant cu voce tare chiar daca nu am voce deloc
Nu am sa fac nimic din toate astea, pana ce nu am sa obtin singurul lucru care imi lipseste, acea atitudine care spune: Nu imi pasa de ceea ce spui tu, e viata mea; daca vreau sa imbratisez un copac, o fac, daca vreau sa-mi vopsesc parul verde, e alegerea mea...Atata timp cat actiunile mele nu te ranesc, cat nu vin si-ti dau cu ceva in cap, cat nu ma iau de tine, nu inteleg de ce te-ar interesa cum imi traiesc viata si ce alegeri fac. E cumva viata ta? "
Nu inteleg de ce imi pasa atat de mult de ce ar spune altii...
miercuri, 4 august 2010
Take me back to the age of innocence...
Vreau sa fiu din nou copil. Vreau sa ma intorc la acele zile...Cand inca exista Mos Craciun. Cand ma puteam juca toata ziua de-a v-ati ascunselea, cand zilele erau uneori prea lungi iar timpul trecea mult mai incet; cand inca era prea greu sa urc pe un scaun; cand toate lucrurile din jur pareau incredibil de mari; cand ajungea sa ma urc pe umerii tatei pentru a fi undeva pe acoperisul lumii; cand gaseam alinare in bratele mamei intotdeauna, iar atunci cand ea spunea : "o sa treaca" atunci cand ma loveam, o credeam si intr-un fel chiar nu ma mai durea; cand plangeam de fiecare data cand cineva murea sau era ranit in vreun film, pentru ca eram convinsa ca asta chiar s-a intamplat cu adevarat; cand mi-era frica sa dorm singura noaptea, din cauza a cine stie ce monstri ascunsi sub pat; cand ma uitam fascinata la desene; cand nu stiam nimic; cand am citit pentru prima oara cartea Harry Potter; cand nu stiam de unde vin copiii; cand mi-era frica sa ma dau in tobogan; cand toata vara mancam doar pepene; cand ma jucam cu papusile; cand nu intelegeam nicio gluma de-a adultilor; cand nu imi pasa de adulti; cand completam catalogul pokemon, cand am strigat de fericire atunci cand in final l-am obtinut pe charizard, pentru care am dat vreo 30 dubluri; cand eram convinsa ca orasul bucuresti se termina la gara de nord; cand puteam sa merg la mare dezbracata; cand imi placea sa fac figurine in nisip; cand am plans la titanic; cand ma jucam melcul in parcul de langa blocul meu; cand nu puteam sa colorez fara sa depasesc conturul; cand credeam totul.
Nu exista cale de intoarcere...La acei primi 5-6 ani din viata noastra, doar o clipa perfecta.
Nu mai stiu cum era atunci.
Desi inca vreau sa cred in lume, desi inca imi place sa vad o animatie Disney ori sa ma uit la filme Barbie cu sora mea mai mica, desi inca as manca pepene toata vara; desi inca am un suflet naiv si niste maini de copil, inca nu stiu de fapt nimic cu adevarat.
Am sa incerc intr-o zi sa-mi amintesc cum era atunci. Am sa imi incep ziua revazand The Little Mermaid, animatia mea preferata de la Disney. Am sa ies apoi in parc si am sa ma duc pe terenul de joaca al copiilor, incercand sa ma joc cu ei nu ca o protectoare, ci ca una de a lor. Ma voi imbraca intr-o rochie alba si imi voi face doua cozi impletite ( va trebui sa astept ceva pentru asta...). Voi fi acolo, in mijlocul lor, pretinzand in acele momente ca nu stiu nimic...
Nu exista cale de intoarcere...
sâmbătă, 31 iulie 2010
I just can't stop playing this game
1. How does the world see me?
Slipknot- Wait and bleed
deci nici n-am inceput bine sa dau shuffle, si deja primesc raspunsuri "emo" :)) o fi vreun semn..
2. Will I have a happy life?
Pink- Cuz I Can
as vrea eu
3. What do my friends really think of me?
Nickelback- If everyone cared..
Interesant...
4. Do people secretly lust after me?
Evanescence- Haunted
Asta-i chiar dubios...
5. How can I make myself happy?
Eighteen Visions- Tower of snakes
s-ar putea ascunde multe simboluri in spatele "raspunsului" asta...
6. What should I do with my life?
Red Hot Chili Peppers- Otherside
Adica?
7. Why should life be full of so much pain?
Story of the Year- Razorblades
ca uite "solutia" :)))
8. How can I maximize my pleasure during sex?
Sum 41- There's no solution
ha ha ha =)) scurt si la obiect!
9. Will I ever have children?
Bowling for soup- Highschool never ends.
deci, o sa am niste copii carora n-o sa le placa viata de liceu...o sa fie micutii mei outsideri ;x
10. Will I die happy?
Daniel Powter- Bad day
bine punctat...
11. What is some good advice for me?
Hoobastank- Did you
Don’t waste another day
You never know when you'll get one
Don’t waste another day
To do anything you haven’t done
un sfat chiar foarte bun...
12. What is happines?
The All American Rejects- The real world
mda...
13.What is my favourite fetish?
Deftones- Pessenger.
"Roll the windows down
This cool night air is curious
Let the whole world look in
Who cares who sees anything
I'm your passenger""
:| nu..
14. How will I be remembered?
System of a Down- Psycho
=))) cine stie la batranete cum o sa ajung?
15. Will I get married?
Green Day- Walkin alone
Deci sa inteleg ca nu...
16. What will they play you at your funeral?
Anti-Flag- That's youth.
asta chiar ma sperie. nu vreau sa mor chiar foarte tanara...:|
17.Which song describes your sexual preference?
Static-x- New pain
Binee...la inceput playlistu meu m-a facut emo, acum imi zice in fata ca-s masochista :))
18. Which song describes what would occur between you and a prostitute/manwhore
Cascada- Bad boy
Ha!
19. Which song would be appropriate for a one night stand?
Metro Station- Seventeen forever
20.How am I going to die?
Pink- Lonely girl
:(
21. What song will they play at your wedding?
Three Days Grace- Gone forever
ce nunta ar fi si asta =))
22. What will your first/next time having sex be like?
Avenged Sevenfold- Scream
I'll taste your blood tonight?
You know I make you wanna scream
You know I make you wanna run from me baby
but know it's too late you've wasted all your time?
Scream, scream, scream the way you would if I ravaged your body
Scream, scream, scream the way you would if I ravaged your mind ?
gata...ma las de jocul asta...:| ori nu mai ies din casa :-s
=)
23.What pisses you off the most about the opposite sex?
Breaking Benjamin- Polyamorous
pe mine una nu m-ar deranja asta, dar intr-adevar poate fi ceva ce scoate din sarite femeile...
24. What do you want to do when you grow up?
Matcbox Twenty- Unwell
clar...playlistul meu vrea sa innebunesc...
25. What's currently in your fridge?
Trapt- Curiosity kills
absolut!
26. The last thing you say before you die?
The used- Hospital
epic =)
27. What do you do when you're alone in an elevator?
3 Doors Down- Pages
28.What would you do with your slaves?
The Used- The Ripper
saracii :(
29.What do you do when you're alone and nobody's watching?
The All American Rejects- Dirty little secret
claar!
30.What is the worst thing that's ever happened to you?
Yellowcard- Cut me, mick
deci am ramas cu traume din astea :))
31.What scares you the most?
Rihanna- Umbrella
umbrelele sunt unele dintre cele mai infricosatoare lucruri existente :|
32. What type of men/women do you like?
The Rasmus- Dangerous Kind
nici pe departe!
Slipknot- Wait and bleed
deci nici n-am inceput bine sa dau shuffle, si deja primesc raspunsuri "emo" :)) o fi vreun semn..
2. Will I have a happy life?
Pink- Cuz I Can
as vrea eu
3. What do my friends really think of me?
Nickelback- If everyone cared..
Interesant...
4. Do people secretly lust after me?
Evanescence- Haunted
Asta-i chiar dubios...
5. How can I make myself happy?
Eighteen Visions- Tower of snakes
s-ar putea ascunde multe simboluri in spatele "raspunsului" asta...
6. What should I do with my life?
Red Hot Chili Peppers- Otherside
Adica?
7. Why should life be full of so much pain?
Story of the Year- Razorblades
ca uite "solutia" :)))
8. How can I maximize my pleasure during sex?
Sum 41- There's no solution
ha ha ha =)) scurt si la obiect!
9. Will I ever have children?
Bowling for soup- Highschool never ends.
deci, o sa am niste copii carora n-o sa le placa viata de liceu...o sa fie micutii mei outsideri ;x
10. Will I die happy?
Daniel Powter- Bad day
bine punctat...
11. What is some good advice for me?
Hoobastank- Did you
Don’t waste another day
You never know when you'll get one
Don’t waste another day
To do anything you haven’t done
un sfat chiar foarte bun...
12. What is happines?
The All American Rejects- The real world
mda...
13.What is my favourite fetish?
Deftones- Pessenger.
"Roll the windows down
This cool night air is curious
Let the whole world look in
Who cares who sees anything
I'm your passenger""
:| nu..
14. How will I be remembered?
System of a Down- Psycho
=))) cine stie la batranete cum o sa ajung?
15. Will I get married?
Green Day- Walkin alone
Deci sa inteleg ca nu...
16. What will they play you at your funeral?
Anti-Flag- That's youth.
asta chiar ma sperie. nu vreau sa mor chiar foarte tanara...:|
17.Which song describes your sexual preference?
Static-x- New pain
Binee...la inceput playlistu meu m-a facut emo, acum imi zice in fata ca-s masochista :))
18. Which song describes what would occur between you and a prostitute/manwhore
Cascada- Bad boy
Ha!
19. Which song would be appropriate for a one night stand?
Metro Station- Seventeen forever
20.How am I going to die?
Pink- Lonely girl
:(
21. What song will they play at your wedding?
Three Days Grace- Gone forever
ce nunta ar fi si asta =))
22. What will your first/next time having sex be like?
Avenged Sevenfold- Scream
I'll taste your blood tonight?
You know I make you wanna scream
You know I make you wanna run from me baby
but know it's too late you've wasted all your time?
Scream, scream, scream the way you would if I ravaged your body
Scream, scream, scream the way you would if I ravaged your mind ?
gata...ma las de jocul asta...:| ori nu mai ies din casa :-s
=)
23.What pisses you off the most about the opposite sex?
Breaking Benjamin- Polyamorous
pe mine una nu m-ar deranja asta, dar intr-adevar poate fi ceva ce scoate din sarite femeile...
24. What do you want to do when you grow up?
Matcbox Twenty- Unwell
clar...playlistul meu vrea sa innebunesc...
25. What's currently in your fridge?
Trapt- Curiosity kills
absolut!
26. The last thing you say before you die?
The used- Hospital
epic =)
27. What do you do when you're alone in an elevator?
3 Doors Down- Pages
28.What would you do with your slaves?
The Used- The Ripper
saracii :(
29.What do you do when you're alone and nobody's watching?
The All American Rejects- Dirty little secret
claar!
30.What is the worst thing that's ever happened to you?
Yellowcard- Cut me, mick
deci am ramas cu traume din astea :))
31.What scares you the most?
Rihanna- Umbrella
umbrelele sunt unele dintre cele mai infricosatoare lucruri existente :|
32. What type of men/women do you like?
The Rasmus- Dangerous Kind
nici pe departe!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)