Take me back to the age of innocence...

Vreau sa fiu din nou copil. Vreau sa ma intorc la acele zile...Cand inca exista Mos Craciun. Cand ma puteam juca toata ziua de-a v-ati ascunselea, cand zilele erau uneori prea lungi iar timpul trecea mult mai incet; cand inca era prea greu sa urc pe un scaun; cand toate lucrurile din jur pareau incredibil de mari; cand ajungea sa ma urc pe umerii tatei pentru a fi undeva pe acoperisul lumii; cand gaseam alinare in bratele mamei intotdeauna, iar atunci cand ea spunea : "o sa treaca" atunci cand ma loveam, o credeam si intr-un fel chiar nu ma mai durea; cand plangeam de fiecare data cand cineva murea sau era ranit in vreun film, pentru ca eram convinsa ca asta chiar s-a intamplat cu adevarat; cand mi-era frica sa dorm singura noaptea, din cauza a cine stie ce monstri ascunsi sub pat; cand ma uitam fascinata la desene; cand nu stiam nimic; cand am citit pentru prima oara cartea Harry Potter; cand nu stiam de unde vin copiii; cand mi-era frica sa ma dau in tobogan; cand toata vara mancam doar pepene; cand ma jucam cu papusile; cand nu intelegeam nicio gluma de-a adultilor; cand nu imi pasa de adulti; cand completam catalogul pokemon, cand am strigat de fericire atunci cand in final l-am obtinut pe charizard, pentru care am dat vreo 30 dubluri; cand eram convinsa ca orasul bucuresti se termina la gara de nord; cand puteam sa merg la mare dezbracata; cand imi placea sa fac figurine in nisip; cand am plans la titanic; cand ma jucam melcul in parcul de langa blocul meu; cand nu puteam sa colorez fara sa depasesc conturul; cand credeam totul.
Nu exista cale de intoarcere...La acei primi 5-6 ani din viata noastra, doar o clipa perfecta.
Nu mai stiu cum era atunci.
Desi inca vreau sa cred in lume, desi inca imi place sa vad o animatie Disney ori sa ma uit la filme Barbie cu sora mea mai mica, desi inca as manca pepene toata vara; desi inca am un suflet naiv si niste maini de copil, inca nu stiu de fapt nimic cu adevarat.
Am sa incerc intr-o zi sa-mi amintesc cum era atunci. Am sa imi incep ziua revazand The Little Mermaid, animatia mea preferata de la Disney. Am sa ies apoi in parc si am sa ma duc pe terenul de joaca al copiilor, incercand sa ma joc cu ei nu ca o protectoare, ci ca una de a lor. Ma voi imbraca intr-o rochie alba si imi voi face doua cozi impletite ( va trebui sa astept ceva pentru asta...). Voi fi acolo, in mijlocul lor, pretinzand in acele momente ca nu stiu nimic...
Nu exista cale de intoarcere...