Exact. Initial, am crezut ca ii pierdusem in drumul spre scoala. Am avut o tentativa de a topai de fericire atunci cand am aflat ca de fapt i-am uitat acasa, dar m-am dovedit mai temperata. Doar am strigat de fericire.
Azi,m-am facut demna de numele de Vio. M-am chinuit ceva sa deschid usa de la intrarea intr-un magazin. Niciodata nu m-am descurcat cu "Impinge" si "Trage". Si, pentru ca se spune ca astea doua cuvinte deschid multe usi...Pentru mine, se pare ca unele usi vor ramane inchise, asta daca nu se gaseste cineva sa ajute o aiurita ca mine.
Am fost, pentru cam...2 minute, un baiat! Tocmai ce se terminasera orele. Eram un costarico-tahitian ( mama era din Costa Rica, iar tata din Tahiti...sau invers, asta nu conteaza). In plus, eram si supermodel! Doar ma plimbam cu o geaca de piele pe umar. Partea trista e ca ma chema Viorel. Urasc numele asta! Ei, macar mi se spunea in continuare Vio. Asta a durat pana ce m-am impiedicat si, uimita, am zis: "Ia uite ma, si ca baiat ma impiedic" si...s-a terminat totul.
Am mancat Mcflurry! Era o vreme cand mancam inghetata de la Mc cam o data la doua saptamani, si n-am mai mancat Mcflurry de vreo patru luni. Parca nu mai e la fel de buna ca in trecut...Oricum, Mcflurry cu Nesquick a fost...Perfecta. R.I.P
Si trebuie sa ma tin de promisiunea ca ma voi intoarce intreaga acasa din excursia din weekendu' asta. Am sa incerc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu