- Sufletul meu se izbeste de pietre in timp ce viseaza la stele. Picteaza cele mai frumoase picturi pentru oamenii orbi. Cand vrea sa fotografieze alte suflete, ii ies toate pozele miscate, pentru ca le priveste dintr-un unghi gresit. Ii e frica sa zboare, nu de teama ca s-ar putea prabusi, ci din spaima de albastrul senin in care sunt colorate sufletele care au zburat prea departe si care au ajuns sa vada lumea clar, asa cum este. Are un strat de protectie fragil, sufletele de otel o pot indeparta doar cu o soapta. Se regenereaza repede, insa de fiecare data mai aduna o cicatrice in locul unde a trebuit sa coasa in golul lasat de sufletele tari. O, nu e neted…E colturos. Brazdat de toate adanciturile cusute repede si stramb. Insa tot de plastilina ramane. Oricine il poate modela. De-ai sti cat de impiedicat este atunci cand e nevoit sa se plimbe prin saloane pline de alte suflete…Suflete intelepte, suflete meschine, suflete mandre, suflete temerare…Ar ramane bucuros in camera din spate de unde sa le priveasca pe toate cum joc intr-un spectacol absurd. Nu ma asculta. Ii spun: Du-te si joaca! Vede doar vazele de portelan frumos lucrate pe care le-ar sparge in goana lui, pentru ca daca ar juca, nu ar putea sa o faca decat dand tot ce e mai bun din el, iar cand dai tot ce e mai bun din tine, nu te mai uiti ce lucruri spargi in jurul tau. Ar ramane apoi cioburi in urma lui. Ii e frica de cioburi. Nu are presuri unde sa le ascunda, nu are camere unde sa le depoziteze. Are doar un hol de asteptare. Oamenii niciodata nu raman in holurile de asteptare. Stau aici sa rasfoiasca reviste ori sa bea un pahar cu apa si pleaca atunci cand li se deschid usile catre ceea ce asteapta. E incomplet. Are multe gauri. Poate ca exista un suflet care e format din materie exact in golurile lui si care prezinta goluri exact unde s-a adunat materie in el si, imbinat cu el, sa iasa un suflet mare, intreg, frumos. Nu vorbesc despre vreun El. Sufletele sunt neutre. Acest suflet…Ar putea fi oricine. Dar nu e un oricine care vine in vizita si apoi pleaca pe la alte suflete. E un oricine langa care sufletul meu n-ar mai visa la stele, ci ar observa cat de frumoase sunt firele de iarba. Care i-ar vedea picturile. Care l-ar invata tehnici de focalizare, pentru ca pozele sa infatiseze celelalte suflete clar. Ar putea zbura, impreuna, doua suflete patate de albastru. N-ar mai avea nevoie de nicio protectie, pentru ca acest suflet nu ar vrea sa rupa vreodata ceva din el. Si in final…s-ar lua de mana si ar juca, impreuna, chiar daca spectacolul e la fel de absurd. Dar nu ne ajunge o viata sa gasim acest suflet. Suntem atat de multe…De asta am venit aici. Schimba-mi sufletul! Vreau unul cuminte. Prins intr-o cutiuta de lemn. Care sa nu se intrebe atat de multe lucruri, care sa nu fie constient ca e incomplet. Sa nu ii fie frica de zbor, din simplul fapt ca nu vede care e rostul sa te pictezi in albastru, din simplul fapt ca nu vrea sa zboare. Nuantele de gri sa-i fie de ajuns. Stelele sa fie doar niste corpuri ceresti pentru el, nu pietre de care sa-si izbeasca idealurile in timp ce-si striveste talpile in pietrele de pe pamant. Si mai ales…Care sa joace. Pentru ca de asta avem suflete. Ca sa jucam.
- Nu pot sa iti dau alt suflet.
- Am strabatut tot muntele asta degeaba? Trebuia sa asezi fabrica asta de suflete la poalele muntelui. Sa vina multi aici…Sa isi aleaga ce suflet vor. Ai atatea suflete in cutiile astea…Imi poti da unul. Uite, cutia aceea mica de acolo…Imi place. Cred ca ascunde un suflet potrivit pentru mine. Pot sa-l probez?
- Singurul suflet potrivit pentru tine e acela pe care il porti acum.
- Atat de fragil, atat de moale?
- Da. Bucura-te ca e fragil! Sufletele tari niciodata nu vor cunoaste ce inseamna suferinta. Eu doar am grija de toate sufletele astea, dar stiu ca ele va sunt impartite pentru a descoperi ce inseamna sa sufere si pentru a gasi o cale de a se regenera.
- Uite cate cusaturi are! E…urat.
- Fiecare cusatura vorbeste despre faptul ca sufletul tau a indraznit sa simta. Sa fie suflet. De ce ai vrea unul neted? Odata ce pleci de aici, odata ce te intorci in lume…Cat crezi ca va ramane asa?
- Exista unele suflete fara nicio taietura.
- Le ascund foarte bine ori au deprins, in timp, tehnica cusutului incat sa nu ramana cicatrici vizibile. Dar, daca ai sa le privesti in intregul lor, pana si in cele mai tari suflete ai sa vezi cicatrici. Uneori, sufletele se ranesc unele pe altele doar pentru ca asa mai uita de propriile rani.
- Sufletul asta…e tot ce am?
- Da.
Dezamagita, fata a iesit din fabrica de suflete pe care o cautase vreme indelungata, tarand dupa ea sufletul-i care se lovea de pietre si visa la stele. Nu a observat toata coada de oameni care voiau alte suflete. Imediat dupa ea, a intrat la pazitorul tuturor acelor suflete nou-noute, care nu traisera nimic, care asteptau un trup in care sa devina prizionere, un tanar care s-a plans ca sufletul lui e prea cuminte, ca nu se intreaba multe lucruri, ca niciodata nu i-a fost frica sa zboare pentru ca nu vede care e rostul sa te pictezi in albastru…Si ca ar vrea un suflet care sa se izbeasca de stele. Dar cand fotografia alte suflete, pozele ieseau perfect. Nu cunoscuse niciodata ce inseamna sa iubesti, din cauza asta.
